Acu ceva vreme scriam despre “de ce n-au bani traducatori romani”, unii mai curajosi au vociferat cit de cit, ca ce altceva a mai ramas de facut si-au inceput sa spuna cu chiu cu vai citeva neplaceri avute cu platile. Ca pina la urma totul se reduce la bani. Deci sa vorbim despre bani, fara sa ni se mai para atit ca ne injosim cind ne cerem drepturile, in realitate avind probleme mai mari decit Casa Scinteii, ca nu pot s-o mai numesc nici pe-asta Casa Presei Libere.
Trebuie sa spun ca nu ma consider mare traducatoare, in sensul ca nu am asa mare experienta in tepe cum au mai-marii si mai-profesionistii intelectuali (pe care ii si invinovatesc fiindca de-a lungul timpului au plecat capatina in fata editorilor si n-au luat pe nimeni de guler nici cind se cerea asta), dar totusi AM DESTULA cit sa nu mai permit nici unui smecher burtos sa transpire de bunavointa cu contractele pe care mi le flutura pe sub nas, ca si cum mi-ar face un bine.
Traducerile-colaborari, adica in afara unei slujbe, facute ca sa mai cistigam un ban… acesta e subiectul fierbinte de azi.
Continuarea aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu