joi, 19 iunie 2008

Câteva observaţii asupra încheierilor de legalizare “în alb”

Probabil că nu există nici un traducător autorizat din ţara asta căruia să nu i se fi făcut, măcar o dată la câteva luni de activitate, oferta “tentantă” de a lucra cu un birou de traduceri aflat în altă localitate, adesea aflată la sute de kilometri distanţă de locuinţa lui. E greu s-o refuzi, întâi şi întâi de toate pentru că ţi se oferă deschiderea spre o piaţă pe care altcumva nu ai cum s-o valorifici: ce şanse are un traducător din Satu Mare să facă vreo lucrare la Caracal, altcumva decât prin intermediul unui intermediar generos?

Aparent, e o mare şansă, însă din start se ridică unele semne de întrebare: de ce întreprinzătorul din Caracal nu se apelează la confraţii de acolo? Oare şi-a compromis relaţiile cu toţi traducătorii de pe plan local, şi acum caută fraieri la Satu Mare? Şi întrebarea reciprocă: oare mie mi-ar conveni ca un geambaş care n-are nici în clin nici în mânecă cu traducerile să caute outsideri la 200 km de oraşul în care traduc eu? Dacă numai aceste două întrebări ar fi puse de fiecare traducător căruia i se oferă această pleaşcă, genul acesta de combinaţie s-ar dovedi fără succes. Însă cea mai importantă conotaţie a ei este departe de a fi aceasta.

În mod normal, activitatea de traducător de documente presupune lucrul pe un document original. Pentru aceasta, e implicit ceea ce spun, traducătorul autorizat consultă în mod nemijlocit documentul şi, după executarea traducerii, ştampilează şi semnează o încheiere de legalizare pe care apoi o supune legalizării notariale. La rândul său, notarul autentifică semnătura traducătorului, el neavând competenţe în direcţia verificării traducerii propriu-zise. Din punct de vedere juridic, responsabilitatea traducerii îi revine în exclusivitate traducătorului, care prestează pe lângă serviciul intelectual (traducerea propriu-zisă) şi un "gir de onestitate" (el garantând că traducerea a avut loc de pe înscrisul original, sau, după caz, pornind de la un fax, sau de la o copie legalizată). Poate părea plin de redundanţe ceea ce am scris în acest paragraf, dar aspectul acesta meticulos nu trebuie să fie trecut cu vederea. Face parte din meserie.

Ce se întâmplă când traducătorul din Satu Mare îşi începe colaborarea cu biroul din Caracal? Normal, actele ar trebui să călătorească în original pe ruta Caracal-Satu Mare, unde să fie ştampilate de către traducător, traduse, apoi expediate împreună cu traducerile pe ruta Satu Mare-Caracal. Acesta este circuitul firesc, însă drumul cronofag (la care se adaugă riscul inerent al rătăcirii lor), face ca opţiunea aceasta să dispară pur şi simplu. Biroul propune atunci o “soluţie” menită să accelereze procesul: actele sunt expediate sub formă electronică (scanate sau pe fax), iar traducătorul este rugat să trimită in plic un număr de încheieri de legalizare “în alb”. Teoretic, atunci când traducerea este finalizată, ea zboară agăţată de un e-mail şi este imprimată pe versoul unei încheieri de legalizare pre-ştampilate şi pre-semnate de traducător. Aparent, totul e în regulă, însă în realitate lucrurile stau pe dos decât par.

Prima mare hibă este aceea că traducătorul nu se poate asigura că ceea ce a tradus (şi pentru care mărturiseşte în încheierea de legalizare) este forma originală a documentului sau un fals grosolan. Este atât de uşor să manipulezi un document scanat sau care urmează să fie trimis pe un fax încât până şi un copil poate pune la cale o fraudă. Şi riscul este cu atât mai mare cu cât entitatea numită “birou de traduceri” (care poate avea ca activitate principală orice, inclusiv vânzarea de încălţăminte sau salon de înfrumuseţat cucoane, cunosc cazuri concrete) nu are nici o responsabilitate juridică în tot acest aranjament. Singurul care riscă ceva la toată afacerea asta este traducătorul, care sub nici o formă nu are voie să înmâneze cuiva o încheiere de legalizare “în alb”. De fiecare dată când o duduie din Caracal s-a străduit să mă convingă prin telefon că nu are nici un interes să-mi facă necazuri, m-a buşit râsul, şi niciodată n-am izbutit să mă cenzurez.

Şi asta pentru că există o metodă infailibilă prin care genul acesta de încredere se poate întoarce împotriva traducătorului naiv. Caz concret: să presupunem că cineva vrea să pună mâna pe o locuinţă, falsificând câteva rânduri dintr-o împuternicire venită din străinătate. Nimic mai simplu, totul e să fie găsit un traducător bun de fraierit. Se contactează fazanul, căruia îi lucesc ochii după perspectiva unor câştiguri babane în celălalt colţ al ţării. Eventual se joacă de câteva ori comedia unor traduceri plătite cu tarife mirobolante. Când guvidele e copt, i se trimite o procură niţel modificată (nu trebuie să fii expert în Corel Draw ca să piepteni un paragraf, mai mult nu trebuie). Pe baza ei se realizează ulterior o tranzacţie frauduloasă. După câteva luni, proprietarul de drept se întoarce în ţară, unde constată paguba. Fireşte, caută versiunea procurii în limba română, vede hiba, după care se aruncă la gâtul traducătorului. Acesta poate încerca, supremă prostie, să dea vina pe “biroul de traduceri”, dar la un proces gogomănia nu ţine, traducerea e “în regulă”, adică semnată şi ştampilată de traducător, pe baza documentului original (pe care, cum ziceam, în răspărul meticulozităţii şi a ontologiei profesionale, acesta nu l-a mai consultat, încrezându-se într-o persoană pe care cel mai probabil n-a “cunoscut-o” decât în timpul unor convorbiri telefonice). Ţeapa e infalibilă, cum spuneam, iar traducătorul, pe lângă suspendarea irevocabilă a autorizaţiei, mai primeşte cadou şi plata unor despăgubiri care se pot întinde pe zeci de ani. Concomitent, biroul de traduceri, aşa cum ziceam, scapă basma curată, şi poate căuta un nou fazan pentru o nouă fraudă bănoasă.

O altă metodă prin care traducătorul autorizat poate fi înşelat dacă se pretează la completarea unor încheieri de legalizare “în alb” este bazată pe faptul că acesta nu poate şti cu exactitate pe ce documente vin amplasate aceste capete de document. Să presupunem că unul dintre ele vine lipit pe o procură foarte lungă, de 10 pagini. Numai că biroul are un traducător fără autorizaţie, de regulă un student, care lucrează cu mult sub preţul pieţei. În acest caz, traducătorului care a completat legalizările i se comunică ceva foarte mic, un cazier sau un certificat de naştere, care ocupă doar o pagină. Neştiind mânăria, el va traduce şi încasa contravaloarea unei singure pagini, bifând în carneţelul său încă o încheiere de legalizare utilizată. Concomitent, studentul va traduce 10 pagini la preţ de 5 (în cel mai bun caz). 5 + 1 = 6, mai rămân patru pagini pe care biroul le-a obţinut moca printr-o simplă învârteală. Fiind la sute de kilometri distanţă, traducătorul poate fi “lucrat” după metoda asta ori de câte ori se iveşte ocazia. Mai are rost să spun că este absolut ilegal ca încheierea de legalizare a unui profesionist să se afle asociată unei traduceri cu care el nu are nici în clin nici în mânecă?

Să recapitulăm:

1) este absolut ilegal să dai cuiva încheieri de legalizare “în alb”; este nu doar neprofesionist, ci şi extrem de riscant (inclusiv penal);

2) dacă nu eşti lacom, sub nici o formă nu-ţi vei pune sub semnul întrebării demnitatea profesională şi chiar o sursă constantă de venit;

3) relaţia dintre un traducător autorizat şi un birou de traduceri aflat la sute de kilometri este din start compromisă, primul riscând constant totul, în vreme ce a doua entitate nu riscă niciodată nimic. Nu e vorba de un parteneriat, asta e din start imposibil.

42 de comentarii:

  1. Exceptional!
    Doresc sa va invit pe un forum de specialitate: clubul traducatorilor/google (dati search, are aprox. 500 membri).

    Daca putem lua legatura cat de curand e si mai bine: untarromania@gmail.com
    Stefan Macovei
    traducator autorizat germana engleza

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună,

    Un articol care întoarce cuţitul în rană. Argumentele dvs. sunt excelente, nu departe de ceea ce gândeam şi eu.
    Mă aflu în situaţia în care trebui sa decid dacă lucrez "în alb" sau nu. 80% e "nu". Dar atunci am eu o întrebare: când în ziua de azi totul e în viteză, cum s-ar putea face ca atât traducătorul, cât şi clientul să fie mulţumit?

    Salutări,

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant comentariul, dar nu principiul de lucru este de vina ci mentalitatea gresita; in US primesc si trimit zeci de traduceri de diplome si procuri prin agentie. AGENTIA este cea care pune stampila, deci ea este cea raspunzatoare dpv. legal, fiindc este la mintea cocosului ca traducatorul va pastra o copie. Deci,nu trebuie anulat sistemul, ci trebuie "lucrat" la onestitatea si profesionalismul celor care deschid agentii de traduceri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Articolul este interesant in sine si reflecta mentalitatea din Romania; nu principiul de lucru este de vina, ci mentalitatea. In US primesc traduc si trimit prin internet zeci de diplome si procuri care sunt vizate si stampilate de agentia care mi le-a trimis; ea este cea raspunzatoare dpv. legal. Nu vad de ce in RO nu s-ar proceda la fel. Este la mintea cocosului ca traducatorul va pastra o copie a traducerii facute de el "just-in-case", dar responsabilitatea este pe umerii agentiei. Cred ca este cazul sa se avanseze de la "legarea de glie" a traducatorului la un mod de cooperare la nivel national si international.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Liviu Roth,

    am inteles ce spui, si sunt incantat sa aflu cum se petrec lucrurile in U.S.A. Totusi, fiind vorba despre tari diferite, sunt legislatii diferite, si maniere diferite de a aborda problemele. Faptul ca undeva se face intr-un fel, nu inseamna ca peste tot trebuie adoptate aceleasi maniere.

    RăspundețiȘtergere
  6. Radu,
    absolut de acord cu tine. punctul meu de vedere este ca daca se lucreaza profesionist si cinstit (mai ales), fiind suportat si de o legislatie adecvata, "the sky is the limit"- se largesc posibilitatile de lucru. am mai postat pe forumul de la Proz ideea ca deplasarea clientului la faţa locului pentru o traducere mi se pare o procedura a secolului XIX. Avem atatea mijloace de comunicare eficientă şi rapidă;ce trebuie este o legislatie noua, onestitate si incredere.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Liviu Roth

    La noi în România, traducerile de înscrisuri sunt reglementate de legislaţia notarială în vigoare.Pentru că se ştie că în România singurele entităţi care au în competenţa lor prin lege efectuarea şi legalizarea traducerilor sunt birourile notarilor publici, prin art. 8 lit. j din Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale.

    Aşadar, efectuarea şi legalizarea traducerilor sunt ambele, prin lege, activitate notarială, exact cum sunt toate celelalte activităţi menţionate la celelalte litere de la art. 8 din aceeaşi Lege nr. 36/1995. Prin urmare, ca activitate notarială ce este, efectuarea traducerilor ar trebui să se desfăşoare, la fel ca toate celelalte activităţi notariale, în cadrul birourilor notarilor publici, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 36/1995 şi la sediul biroului notarial şi în timpul programului acestuia afişat corespunzător, cum prevede art. 48 din aceeaşi Lege nr. 36/1995.

    Prin urmare, iacătă că în România singurul cadru instituţional legal în care ar trebui să fie îndeplinită activitatea de efectuare a traducerilor de înscrisuri este de fapt instituţia notariatului. Deci entităţile competente prin lege sunt BNPurile, iar noi, traducătorii autorizaţi, suntem doar braţul de lucru, forţa de muncă pe care BNPurile o folosesc conform legii. Noi ne ştim locul, nici nu vrem să fim mai mult de atât, nu dorim să trecem peste notarii publici, ci dimpotrivă, dorim să lucrăm strict şi exclusiv prin BNPurile lor, la comanda lor, la chemarea lor. Practic, nu vrem nici cai verzi pe pereţi, nici luna de pe cer, ci respectarea şi aplicarea întocmai în practica de zi cu zi a unei legi în vigoare: a Legii nr. 36/1995.

    Şi mai e ceva: spre deosebire de SRLurile neautorizate, notariatele ne folosesc legal, fiindcă ele apar în cuprinsul autorizaţiilor noastre, cum că suntem autorizaţi să lucrăm pentru ele, iar SRLurile nu apar printre instituţiile pentru care suntem autorizaţi să lucrăm; prin urmare, nu avem nicio obligaţie să lucrăm cu SRLuri, ba mai mult, aş zice că nu avem nici dreptul; noi ar trebui să lucrăm numai la comanda instituţiilor menţionate în cuprinsul autorizaţiei noastre şi toate traducerile pentru clienţi finali ar trebui de fapt să se facă prin BNPuri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Până acum, mai ales prostiţi de patronii SRLurilor neautorizate, ilegale, dumpere incompetente, inutile şi rău platnice, patroni care peste 90% sunt din afara profesiei, mulţi au crezut în mod eronat că traducătorul autorizat ar trebui să fie liber, să se elibereze de notariat, că notarii publici cică s-ar băga pe munca traducătorului autorizat şi că legalizarea traducerii ar fi un serviciu conex efectuării acesteia. Nimic mai fals: conform legii, notarii publici sunt pe munca lor, nu pe a noastră, fiindcă efectuarea de traduceri le intră în atribuţii, iar legalizarea de asemenea, iar noi suntem personalul lor auxiliar, nu invers; nu traducătorul autorizat alege cu ce notari lucrează, ci exact invers: notarul public este cel care alege cu ce traducători lucrează şi care este modalitatea de efectuare a traducerilor. Legalmente, există 3 posibilităţi, toate în cadrul notariatului, deci cu respectarea art. 14 din Legea nr. 36/1995:

    1. traducerea o efectuează notarul public însuşi, dacă este autorizat ca traducător de Ministerul Justiţiei, cf. art. 100 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 pe limba solicitată de parte, iar în acest caz, notarul public autorizat va certifica el însuşi exactitatea traducerii şi va folosi încheierea de legalizare a traducerii cf. Anexei nr. 24 la Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995:

    "ANEXA Nr. 24 la regulament


    ROMANIA
    BIROUL NOTARULUI PUBLIC
    Sediul .................

    INCHEIERE
    de legalizare a traducerii nr. ..................
    Anul .................. luna ................ ziua ..............

    .............................................., notar public autorizat, atesta exactitatea traducerii cu textul inscrisului ........................1), in limba ................................................., care a fost vizat de mine, in baza art. 8 lit. j) din Legea nr. 36/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, se legalizeaza traducerea efectuata.
    S-a perceput onorariul de ........................... lei, cu chitanta/bon fiscal/ordin de plata nr. ................................. .
    Notar public,

    .........................
    ___________
    1) - autentic;
    - in copie legalizata;
    - cu semnatura legalizata;
    - cu data certa;
    - sub semnatura privata;
    - in extras, dupa caz."

    2. În cazul în care notarul public nu este autorizat ca traducător de către MJLC, sau este autorizat pe altă limbă decât cea solicitată de parte, atunci notarul public va apela la serviciile unui traducător autorizat, care poate fi intern - angajat al biroului notarial cu contract de muncă - sau extern - liber profesionist -, exact cum zice şi pct. 5 din Instrucţiunile privind efectuarea şi legalizarea traducerilor efectuate în cadrul activităţii notarilor publici din Anexa 1 la OMJ nr. 233/C/1996 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.

    Deci asta e, indiferent dacă eşti angajat al biroului notarial cu carte de muncă sau eşti liber profesionist, tot prin BNP lucrezi; cum notarul public nu ştie limba respectivă, certificarea exactităţii traducerii nu o mai face el însuşi ca atunci când e autorizat ca traducător, ci o face traducătorul autorizat, iar legalizarea nu mai e a traducerii, ci a semnăturii traducătorului, dar o legalizare tot trebuie musai făcută, că aşa e legal şi corect şi bine.

    Astfel, munca prin instituţia competentă a notariatului, elimină din start toate ilegalităţile prezente la SRLuri, inclusiv folosirea abuzivă a încheierilor în alb, înşelăciunea şi şantajul traducătorilor ca să lase SRLurilor aşa ceva, evaziunea fiscală, dumpingul, exploatarea omului de către om, toate ar fi din start eliminate. Atât notarul public ca persoană, care este învestit cu autoritate de către stat şi reprezintă statul, cât şi instituţia notariatului, reprezintă garanţia că se lucrează legal şi corect.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ovidiu,exact la asta ma refer si eu:legislatia este alambicata, birocratica si ... nepractica. este o "legare de glie" moderna. in opinia mea, legislatia ar trebui schimbata, dar va curge multa apa pe Dunare pana atunci.

    RăspundețiȘtergere
  10. Prin urmare, conform legii, nu traducătorii autorizaţi, ci BNPurile sunt de fapt cele care fac traduceri de înscrisuri, iar partea la BNPuri trebuie să se ducă la tradus cu actele, nu la SRLuri neautorizate şi nici măcar la traducătorul autorizat; când ai nevoie de medic, mergi nu la om acasă, ci la instituţia competentă în cadrul căreia lucrează, spital, policlinică etc. Aşa e şi aici: partea trebuie să se ducă la instituţia competentă: la orice BNP doreşte, acolo dă actele la tradus şi tot de acolo, de la BNP, le ia şi traduse şi legalizate şi acolo le şi plăteşte, tot la BNP. BNPul dă mai departe lucrarea la tradus unuia din traducătorii săi interni sau externi, acesta o ia acasă, o efectuează, o aduce înapoi la notariatul care i-a dat-o în lucru, vizează textul înscrisului tradus, taie chitanţă ţi factură pe BNPul care i-a dat de lucru şi îşi ia banii. Iar BNPul taxează clientul final cu onorariul întreg plus TVA şi partea primeşte chitanţă şi factură de la BNP. Adică taxarea clientului final o face biroul notarial, la preţuri mai mari sau egale cu cele din Anexa 4 cu onorariile minimale stabilite de UNNPR şi aprobate de MJLC, iar traducătorul autorizat primeşte o parte din onorariul fără TVA perceput de notarul public, procentual.

    Deci ca să câştigăm cumsecade pe munca noastră, să scăpăm de dumping, trebuie să eliminăm dumperii, adică SRLurile care ne plătesc de mizerie, dar ideea nu este doar să scăpăm de SRLurile exploatatoare, ci sa ajungem iarăşi sub protecţia şi ocrotirea birourilor notariale, care nu numai că sunt singurul cadru legal, ci sunt cadrul optim de exercitare a activităţii noastre.

    Notarii publici ne plătesc bine, ne solicită numai în timpul programului lor, iar dacă ne cheamă în weekend, plata e pe măsură, e dublă. Notariatul ne scuteşte de munci inutile nouă, adică noi doar traducem şi în rest de toată partea administrativ-organizatorică se ocupă notariatul prin personalul său auxiliar de secretariat. Tot notariatul ne scuteşte şi de cheltuieli mari şi inutile, de corvoada de a avea birouri proprii, de a plăti pe sediu chirie mari cât nu face, utilităţi, salarii personal auxiliar. Ca să nu mai spun şi că notariatul ne scuteşte şi de inutila pierdere de timp şi bani cu publicitatea: păi decât să mă chinuiesc eu să-mi găsesc clienţi, nu-i mai bine să mi-i dea notariatul pe tavă? Şi de bună parte din răspundere ne scapă tot notariatul: noi răspundem numai pentru exactitatea traducerii, în rest, răspunde notariatul care a acceptat efectuarea traducerii pentru orice hibă există în legătură cu actul părţii. Dacă actul are hibe, iar notarul îşi dă seama de ele abia după efectuarea traducerii, mai ales la traducerile din limba străină în română, ok, va refuza legalizarea traducerii, dar partea tot va plăti efectuarea, ca nu va avea încotro; la notariat nu se poate ţigăni, plăteşte tot ce i se cere şi atât cât i se cere. Deci orice ar fi, noi ne vom primi banii pe munca noastră, nu vom munci degeaba. Clientul final nu-i al nostru, e al notariatului; clientul nostru este notariatul, el ne dă de lucru, el ne plăteşte şi apoi e treaba lui cum scoate banii de la clientul final; dar garantat îi scoate.

    Pentru toate avantajele astea şi multe altele, e clar că este în primul rând în interesul nostru, al traducătorilor autorizaţi, să lucrăm strict şi exclusiv prin BNPuri, spre binele şi avantajul reciproc al ambelor profesii. Aşa trebuie să se lucreze. Aşa s-a lucrat decenii întregi şi a fost bine. Efectuarea şi legalizarea traducerilro de înscrisuri să fie îndeplinite ambele în cadrul şi la sediul entităţilor competente prin lege, deci să se aplice legea în vigoare, că nu e vid legislativ; nicidecum nu trebuie să creăm competenţe pentru nişte incompetenţi din afara profesiei noastre, cum sunt peste 90% din patronii de SRLuri. Traducerea juridică trebuie să redevină şi practic ce este doar teoretic: un serviciu juridic conex care va fi efectuat strict şi exclusiv la preţurile stabilite de stat, de MJLC, iar în cazul traducerilor notariale, la onorariile stabilite de UNNPR.

    RăspundețiȘtergere
  11. daca "agentia" este o societate civila autorizata de corpul profesional al traducatorilor autorizati de Ministerul Justitiei, jos palaria, sa vad si minunea asta, pana una alta , intermediarii neautorizati nu detin nici un fel de document profesional de functionare legala. Adica daca m-as duce la ei in control nu ar avea o autorizatie de la corpul profesional pe care sa mi-o arate mie, clientilor lor , politiei sau traducatorului autorizat cu care lucreaza. Pana la urma stamplia si semnatura este a traducatorului autorizat, de aceea a fost AUTORIZAT, la fel cum este a avocatului in cadrul unei societati civile, (sa nu imi spuneti ca societatile civile profesionala de avocatura sunt societati comerciale pt ca nu sunt), tertii nu e permis sa aiba ingerinte in exercitarea profesiei, nici macar din partea societatii civile profesionale pentru care este vid legislativ, interesati-va si la alte profesii liberale cum functioneaza "problema"

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Liviu Roth,

    imi permit sa te contrazic. Legislatia nu este nici alambicata, nici umilitoare. Colaborarea cu notarii autorizati este lucrul cel mai bun care mi s-a intamplat pana acum ca traducator. Nu a fost o corvoada pentru mine, ci o sansa, am cunoscut oameni care respecta Legea, si datorita lor am inceput si eu studii juridice in Romania.

    Sintetizand: mai simplu nu inseamna intotdeauna si mai bun. Stiu ca asta e deviza Americii. Insa in Europa lucrurile stau altfel. Si sa stii ca eu personal nu regret deloc.

    RăspundețiȘtergere
  13. Tot ce mi-aţi expus până acum, este strict din punctul de vedere al vostru, al traducătorului, fără nici un fel de menţiune cu referire la client. Credeţi că este fericit acela care are de tradus o diplomă şi în loc să o trimită prin internet trebuie să ia autobuzul să se deplaseze 50 de km până la cel mai apropiat notariat? Aici, eu locuind în Philadelphia, pot traduce o diploma al unui client din Los Angeles fără nici un fel de probleme. Este siplu, eficient şi de calitate. În opinia mea, problemele sunt altele: în US suntem aproximativ 40 de traducători de EN<=>RO și vreo cinci interpreți judiciari, pe când în RO, dacă nu mă înșel, sunt peste 10.000 de traducători pe această pereche; este normal să fie și o grămadă de "buruieni" printre florile alese. Dacă s-ar schimba sistemul de autorizare, sunt convins că numărul ar scădea copios și ar rămâne numai cei de valoare.

    RăspundețiȘtergere
  14. @ Liviu Roth,

    exista si servicii de curierat in Romania care functioneaza excelent, asa ca nu e nevoie sa se deplaseze clientul cine stie unde cu documentul in traista.

    Sunt de acord insa cu observatia conform careia sistemul de autorizare in Romania este eronat. E chiar mai mult decat atat, e un dezastru. Nu poate exista respect pentru o autorizare care-ti vine cadou.

    RăspundețiȘtergere
  15. as dori sa citesc legislatia traducatorului autorizat de ministerul justitiei din statele unite ale americii, macar pentru statul in care stai tu, hai mersi si vorbim dupa aia ( sa imi zici fiscal tu ca ce fel de persoana esti inregistrat in sua)

    RăspundețiȘtergere
  16. Lui Macovei,
    In primul an de facultate la drept, l-am avut ca profesor la dr.constitutional pe Nicolae Prisca, care era si in Comisia Constitutionala de pe vremea aceea (anii '70) si care, la unul din seminarii ne-a spus ca, un stat de drept care emite numeroase legi si reglementari este un stat slab !
    De ce acest preambul ?
    In State,NU ESTE NECESARA reglementarea legala a statutului traducatorului; fiecare cetatean are un cod unic, si orice operatie financiara efectuata (cecuri primite sau platite, etc) sunt raportate la acest nr. (care se numeste Social Security #). La sfarsitul anului primesc un formular de la fiecare agentie cu care am lucrat si care mentioneaza cat m-au platit. Adun sumele si platesc taxele anuale. Simplu si eficient !
    Pentru interpreti judiciari exista Legea 172/2006 care stabileste niste criterii de certificare.

    RăspundețiȘtergere
  17. cand ti-ai dat tu ultima data semnatura ta in alb cadou ?

    (asta cred ca nu poti tu sa intelegi din sua) e si normal ca e greu de inteles cum se poate intampla asta, chiar daca nu esti traducator autorizat de MJ, ci un simplu muritor, care nu are nimic de a face cu traducerile

    RăspundețiȘtergere
  18. Am scris si pe Proz: ce intelegeti voi prin "semnatura in alb"? daca este o foaie goala pe care to o semnezi cu formula "magica" - eu, subsemnatul .... traducator... atest...+ semnatura ta (noi nu avem parafe) mi se pare o idiotenie! oricine poate sa srie orice si esti respunzator din moment ce ai semnat; daca este vorba sa faci o traducere si sa nu o semnezi si parafezi,dar o trimiti agentiei, este discutabil.

    RăspundețiȘtergere
  19. @ Liviu Roth,

    uite, vezi ca incepem sa ne intelegem? Da, asta inseamna "incheiere de legalizare in alb". E ca un cec in alb, numai ca in domeniul traducerilor. E o un certificat de autenticitate pe care un traducator il semneaza fara sa vada documentul, si chiar inainte ca acel document sa fi fost propus spre traducere.

    E o idiotenie, ai dreptate. Numai ca Big Ben, posesor de birou de intermediere si ne-traducator a spus ca e o falsa problema, si ca acest blog e plin de neadevaruri si de dorinta de manipulare.

    Iar Cristiana Coblis, presedinta ATR, a tinut sa precizeze ca acest blog reprezinta strict parerile personale ale unui traducator.

    Uite ca nu e asa. Nu e o falsa problema, e o problema autentica. Si nu sunt parerile mele personale, ci niste lucruri peste care nu se poate trece. In momentul in care un "profesionist" semneaza in alb ceva, e o problema serioasa.

    RăspundețiȘtergere
  20. Bun,
    acum că suntem pe aceeași pagină, să vă răspund la întrebarea dacă eu trimit semnătura în alb.
    Nu, nu trimit, pt. că eu nu am parafă, ștampilă. etc., deși sunt traducător și interpret de 15 ani;
    lucrez cu 12 agenții de când mi-am început activitatea și nu am avut până acum nici o singură experiență negativă. Sunt agenții care îmi trimt material ultra-confidențial din partea unor departamente ale SUA (ministere) pentru a fi traduse și trimise omologilor din RO. Ca persoană (traducător) privată nu aș avea acces la astfel de documente, deci, avantaj agenție. Chiar și în privința diplomelor - lucrez cu o agenție care primește diplome de la studenții români care studiază aici și personal mi-ar fi greu să mă deplasez la fiecare universitate (fie chiar numai în Philadelphia) să văd ce studenți români au nevoie de traduceri; fac o paranteză - diplomele cu care vin traduse din RO nu sunt luate în considerație fiindcă majoritatea sunt scrise in Brittish-EN (de ex. marks-grades).
    In concluzie, eu nu am un birou de traduderi/traducător, stau la masa mea de lucru acasă și primesc numai prin email toate comenzile.
    Nu este mai simplu ?

    RăspundețiȘtergere
  21. Nu, nu este mai simplu, este perfect :-)

    Uite, draga Liviu Roth, am sa redactez in seara asta un post despre cum functioneaza acele birouri de traduceri care ne fac pe noi, cei din Uniunea Traducatorilor Autorizati din Romania, sa spumegam, si sa ajungem la concluzia ca fara ele e mai bine.

    Am de audiat un audio-text, de scris o mica recenzie, dupa care scriu si materialul peste tine. Esti un om logic, si un profesionist. Vei pricepe ca nici noi nu suntem sariti de pe fix.

    RăspundețiȘtergere
  22. Daca aplici legislatia din SUA in Romania cred ca vorbim limbi straine, inca de la inceputul discutiei. Domnul Liviu Roth isi da cu parerea cum este in SUA si sa fie sanatos. Chiar daca vorbim aceeasi limba. Dar discutia e absurda. E o discutie care risca confuzii si pareri de peste ocean despre lucruri si situatii necunoscute dincolo de ocean. Parca suntem la piata - ma bucur sa aflu cum se procedeaza in SUA, chiar nu stiu nimic, dar asta inseamna ca e TOTAL DIFERIT SI INAPLICABIL. Cum procedeaza agentiile din SUA ma cam lasa rece si indiferent. Discutia e utila si colegiala, infomrativa, strict limitata la ce nu stiu cum e in america si ce nu stie dl Roth cum e in romania. Ca poveste de peste ocean as putea sa o inghit, ca e interesanta ca schimb profesional. Dar e aproape alta profesie in alta tara, cu alte reguli si foar stam la o sueta inaplicabila juridic. In rest chiar ma intereseaza de ce ar fi respinsa o traducere din Romania - mai ales daca traducatorul autorizat nu e familiarizat cu termenii din SUA sau chiar face confuzie intre AmE BrE si le incurca. Dar si daca traducatorul autorizat efectiv are sansa sa rectifice termenii ( terminologia) si pana la urma sa isi serveasca clientul, cu titlul ca asteapta 5 zile pana face corecturile in Romania, o legalizeaza din nou si o trimite corectata, semnata etc SI INVATA CAM CAT DE USOR E CEEA CE FACE UN TRADUCATOR AUTORIZAT, de exemplu, m-ar interesa mai multe exemple in afara de marks-grades. Sa nu uitam ca poate in Austrialia se folosesc alte cuvinte....dar tot engleza se vorbeste, iar traducatorul autorizat brusc e Mafalda. Dai voie profesionistului sa isi intre in paine. Lucrurile astea nu se fac de loc la scoala. Toata viata inveti. Si nu ma intrebati pe mine "de ce"?

    RăspundețiȘtergere
  23. Imi place intrebarea "E mai simplu?"

    Vrea cineva sa complice sistemul, dupa ce ca nu exista corp profesional in Romania?

    Inca nu am inteles cum e sistemul traducatorilor autorizati din SUA? Cine ii autorizeaza? Unde ii foloseste? Daca se autorizeaza numai interpreti pentru instanta ?
    Daca exista corp profesional,
    Care e legislatia din domeniu?
    etc etc etc

    Chiar nu stiu. Si sunt pregatit sa ascult istoria traducatorilor autorizati din SUA care trebuie sa fie diferita de cea a traducatorilor autorizati din Romania

    RăspundețiȘtergere
  24. problema trimiterii originalului de catre client este o falsa problema,

    doar nu sunt curierul clientului ?!
    (sa faca bine clientul sa trimita prin posta, dupa ce a discutat cu traducatorul)

    nu pot sa dorm noaptea pentru ca nu stie clientul sa trimita prin posta documentele originale.....asta e culmea....


    cat despre impozitare, exista "social security number", exista si la noi, dar se cheama altfel, banii tot la stat ajung. nu stiu de ce mi-as face probleme? care nu exista ? eu sunt si client, si traducator in acelasi timp ?

    RăspundețiȘtergere
  25. dar nu te obliga nimeni sa te deplasezi ... in philadephia,

    clientul care are nevoie de un serviciu, se descurca

    ultima mea problema e cat plateste clientul si sa nu faca un drum la posta....daca nu suntem din acelasi oras.

    Exista societati civile de traduceri autorizate de Ministerul Justitiei in SUA? Sau nu?

    RăspundețiȘtergere
  26. Dragă Ștefan,

    am să-ți răspund pe puncte:

    1. În US NU EXISTA traducător autorizat ! Dacă țața Floarea care vindea ghiocei în P-ța Universității din Buc. a ajuns în America și vrea să facă pe traducătoreasa, nu are decât; nu o împiedică nimeni; ia legătura cu o agenție, spune că este traducătoare de EN<>RO și își prezintă resumee-ul. Să zicem că primește o diplomă de tradus. Dacă o face bine, este OK și va primi de lucru în continuare, dacă dă cu mucii-n fasole, asta a fost prima și ultima lucrare de tradus. Se autoelimină.
    2. Între noi doi este o mare deosebire: eu m-am născut, am crescut, am învățat și am lucrat în România pâna la vârsta de 34 ani și trăiesc in US de 23 de ani. Pot afirma că am o vagă idee de cum funcționează sistemele în ambele țări. Într-adevăr, nu sunt la zi cu ce se petrece în RO dar spiritul și mentalitatea nu se schimbă foarte repede dacă trăiești în acelaș mediu.
    3. Departamentul de Justiție nu are nici o treabă cu "autorizarea" traducătorilor. Aici avem traducători și interpreți "certificați" în urma unor examene destul de grele și complexe și până în prezent se dau examene numai pe câteva limbi (spaniolă, rusă,chineză,franceză,germană și italiană). Pentru a fi interpret judiciar eu am dat examen de engleză, de cunoștințe juridice, de etică profesională și am fost testat dacă stăpânesc limba română la un nivel înalt (dpv al americanilor!). Mai am un singur examen de luat, de interpretare consecutivă și simultană care însă, încă nu este pt.RO.
    Ca să traduc documente confidențiale pt. guvern, am fost verificat de CIA, FBI si alte organizații și fiind "curat" am obținut "clearance".
    4. Departe de mine să sugerez că traducătorii din RO ar trebui să urmeze exemplul celor din US. Ar fi o aberație.
    5.Faptul că nu te interesează dacă clientul trebuie să facă eforturi ca să obțină o traducere și că "se descurcă" reflectă o mentalitate specific românească.
    6. Cât îl costă în plus să nu facă deplasarea ? Nimic. Aici se face mare uz de e-mail (adică prin internet !). Recent am tradus o procură și clientul s-a minunat că i-am cerut "numai" 40 USD. Mi-a arătat chitanța că în RO a plătit 60 de euro pt. o traducere nefolositoare.
    7. Chestia cu trimisul înapoi este aberantă. Clientul trimite înapoi o traducere care nu a fost acceptată aici ca traducătorul să facă ce? Să o traducă din nou cu termeni nefolosiți aici ? Nu văd de ce ar fi dificil pt. traducător să-l întrebe pe client de la început pentru ce țară este traducerea. Măcar se poate documenta sau cere ajutorul colegilor de pe Proz.
    8.Chiar acum am primit un lot de 11 foi matricole de la IMF (Cluj și Iași) și vă pot împărtăși unele mici secrete (diferențe de vocabular);
    - media de promovare pt. anul X
    "passed academic year X with a GPA.."
    - practica de vară "summer internship"
    - algeziologie "pain treatment/management"
    - ORL - ENT (Ear,Nose,Throat)
    - note - grades, etc,etc.
    9. Agențiile nu sunt autorizate de nici un corp profesional, dar dacă vor să progreseze și să rămână "pe piață" trebuie să fie membre al ATA și NAJIT (le poți Google)
    Eu nu fac apologia agențiilor, care ca peste tot în lume, își rețin partea leului - proporția este cam 40-60%, dar dacă îmi convine, de ce nu. Lucrez cu o agenție care are contract cu Dept. de Justiție , care, pt. serviciile mele încasează în jur de 1200 USD iar mie îmi dă 400 USD. Este revoltător ? Nu. De ce ? Ei mă trimit pe toată coasta de est a US, îmi plătesc absolut toate cheltuielile și practic nu muncesc mai mult de 3-4 ore + timpul pe avioane. Cum zic americanii "it is fun".
    10. Dacă avem asociații profesionale ? Da, le-am menționat mai sus.
    Disclaimer: nu fac apologia agențiilor, dar nici dracul nu este atât de negru !
    Nu fac "pe nebunul și mă dau mare" pt. că nu am de ce. Din punctul meu de vedere este un schimb util de informații.
    Repet, departe de mine ideea că în România ar trebui să se aplice legile din US, ar fi absurd.
    Toate bune și scuze pt. lungime

    liviu

    RăspundețiȘtergere
  27. imi place sa citesc ce ai scris :))

    1) sa nu ne pacalim singuri - traducator autorizat sau "certificat pentru stiinte juridice", din punctul meu de vedere profesional e acelasi lucru. Adica nu trebuie sa fiu autorizat de Ministerul Justitiei, dar e ok sa fiu certificat pe stiinte juridice. Asa da. deci - practic, in Romania, primesti doua autorizatii pentru cam aceeasi lucru. A fi traducator inseamna a fi traducator. Autorizat inseamna certificat si invers. Pot spune fara sa gresesc. ca eu sunt certificat de Ministerul Justitiei, in loc sa folosesc cuvantul "autorizat". Se pune intrebarea copilareasca AUTORIZAT ? AUTORIZAT PENTRU CE? SI AUTORIZAT DE CATRE CINE? AICI E PARTEA "BIROCRATICA".

    2) agentiile Romanesti nu se poarta ca agentiile din SUA din start. Ceea ce inseamna ca dracul s-ar putea sa fi mult mai negru decat iti poti tu inchipui vreodata , de pe alt continent.

    Din punctul meu de vedere ei sunt de domeniul procuraturii, art 281 Cod Penal - exercitarea unei profesii fara drept de exercitare.

    3) cu titlu de gluma - imi pare rau ca nu pot sa fac acelasi lucru si cu agentiile din SUA :), adica sa se incadreze la art 281 Cod Penal :) din Romania.

    4)ai intuit corect ca e mai bine sa existe o relatie directa intre beneficiar si traducator, chiar daca traducatorul a gresit. Era firesc sa afle si in ultimul moment pentru ce tara anume e destinata traducerea de engleza: Noua Zeelanda, Australia, Canada, America, Marea Britanie. (Sarmanul traducator iese cam sifonat, daca nu primeste feedbackul cu ce a gresit si nu i se da nici ocazia sa invete ceea ce trebuia sa stie dinainte) adica vezi situatia de mai sus. Si sa trimita traducerea autorizata din nou cu DHL. Din punctul meu de vedere normal ca traducatorul nu poate sa vorbeasca cu clientul - deoarece este agentia la mijloc, care intrerupe comunicare pentru ca nu stie ce sa intrebe.

    5) Gandestete ca - trebuie sa mai platesti o persoana care nu este notar , ca sa ajungi la serviciile unui notar. Este absurd, chiar si financiar, profesional, deontologic, fiscal etc etc

    6) Poate imi trimiti si mie o terminologie si un text test sa lucrez si eu cu agentia cu care lucrezi tu in State. In fond, cine ma poate impiedica sa lucrez si eu cu agentia ta, Daca sunt comenzi, si ma refer la preturi SUA, pt ca de preturi mici si de dumping sunt satul. Si sunt genul care cred ca se poate mari si actualiza pretul oricand vrea trraducatorul si cat mai des, adica aproximativ anual. Mai ales daca traducatorul este indreptatit sa ceara acea marire de pret. De exemplu datorita - expertizei lui foarte bune. Chiar nu vreau sa fiu cel mai prost platit traducator, nici macar din SUA.

    Presupun ca testul de la agentiile din america nu contine o terminologie care trebuie respectata, in asa fel incat eu sa ma ocup doar de o cat mai buna traducere. De fapt lucrul acesta nu mi s-a intamplat niciodata pana acum. Test arata si capacitatea inventiva de a te descurca.

    RăspundețiȘtergere
  28. Poate ma inveti si pe mine ce preturi sa practic in relatia cu agentia din america/respectiv fara intermediar, ca sa nu stric piata cumva, sau sa fie un amanunt profesional care mi-a scapat mie :)

    RăspundețiȘtergere
  29. ( nu stiu ce s-a intamplat, dar nu mai functioneaza diacriticile).
    Iti voi raspunde tot pe puncte, corespunzator cu postarea ta:
    1.GRESIT. Traducatorul autorizat nu este acelas lucru cu "certificat". Daca te uiti pe situl ATA (American Transla.Assoc.) verifica RO<>EN si ai sa vezi vreo 3-4 traducatori romani certificati (pe alte perechi) si restul, printre care si eu, NU.
    Este alta mancare de peste.
    2. Daca agentia este inregistrata, nu vad unde este infractiunea.
    3.Agentiile sunt inregistrate ca business, au sediu, platesc taxele anuale, platesc salarii angajatilor; in ce consta ilegalitatea?
    4. Agentiile profesioniste culeg toate informatiile necesare de la client, si colaboreaza cu traducatorul.
    5. Stii foarte bine, sau ai aflat cum e cu notariatele in US. EU sunt inregistrat ca notar si am stampila. Agentiile care isi pun parafa, au notarii lor in cadrul agentiei, dar de cele mai multe ori, parafa agentiei este suficient. In US si un functionar de la oricare banca, are stampila si poate sa notarizeze semnatura. (nu vreau sa intru in amanunte sau discutii cu privire la "autentificare-legalizare-notarizare", pt. ca aici toate se numesc "notarizare").
    6. Nu te opreste nimeni. Ai incercat Transperfect? Au filiala si in UK.
    7. Nu inteleg la ce te referi cand spui "intermediar"; daca este vorba de agentie, cine altcineva iti poate procura, sa zicem, traduceri de prospecte farmaceutice ?
    8. Preturile sunt cele general acceptate in industrie:
    13-15 centi/cuv pt. traduceri, 3-5 centi/cuv.pt editare/revizuire. Nu pare mult, dar cand primesti 50.000-100.000 de cuvinte , se aduna.
    In principiu, pt. o foaie matricola de facultate (7-8 pagini) cer intre $25-35 (prin agentie).
    Numai bine,
    liviu

    RăspundețiȘtergere
  30. Principiu profesional este foarte simplu:

    traducatorul de stiinte juridice si traducatorul autorizat de Ministerul Justitiei sunt profesional inruditi.

    Mai mult, traducatorul autorizat de Mj se autorizeaza in baza "examenului pentru certificatul de de stiinte juridice". Nu vreau sa devin utopic.

    Ca si cand ai spune: consilierul juridic vorbeste o limba diferita de un avocat, cand amandoi sunt absolventi de drept. Nu vreau sa ne formalizam. Exact ca in America. Formalitatile sunt reduse.

    NU am inteles in America cum cineva care nu e traducator, devine intermediar de traducator, fara sa fie traducator. Refuz sa inteleg acesta atitudine in care o persoana din afara profesiei isi da cu parerea. Probabil stii definitia comerciantului. DIn pacate notarii si traducatorii autorizati de MJ nu sunt comercianti. Dar si ei tot taxe platesc. Asta nu ii face traducatori sau ingineri.

    Repet: atat traducatorul certificat, cat si traducatorul autorizat - tot stiinte juridice traduc. Ba mai mult, in Romania nu se da nici un examen in plus pentru autorizatia de la Ministerul Justitiei , daca deja ai certificatul de stiinte juridice. Poate m-am exprimat neclar:

    A fi certificat sau autorizat este acelasi lucru, exprimat incorect si neclar. Depinde care din institutii te-a certificat sau autorizat.

    Eu pot sa spun : Sunt certificat de Ministerul Justitei - deoarece relavanta este institutia, NU CUM SE CHEMA AUTORIZATIA SAU CERTIFICATUL. ma refer la Frazeologie.

    Faptul ca spun "certificat" in loc de "autorizatie", nu o sa schimbe continutul autorizatiei mele si domeniul pentru care am fost numit. De fapt certificat sau autorizat inseamna acelasi lucru, scos din context: Adica " numit " sa faca un lucru. Important e numele institutiei. Nu titlul certificatului. Tot ce spun e din perspectiva romaneasca. Atat cat inteleg si eu.

    Un exemple absurd:

    Ca sa ajung la un notar - am nevoie de o alta persoana care nu e notar care sa imi dea chitanta si factura. Rezulta evaziune fiscala pe o profesie pe care nu o ai. Chiar daca ai platit impozitul , tot evaziune fiscala se numeste pentru venituri independente. Probabil e greu de inteles, deoarece in SUA e vorba de sume si nu de categorii de venituri. Adica sunt toate la gramada si nu se face diferenta. Taxele se cumuleaza. La noi nu se cumuleaza. De unde rezulta.... imposibilitatea sa plateste impozitul.

    RăspundețiȘtergere
  31. afirm ceea ce am spus prin faptul ca denumirea de "traducator autorizat" nu este protejata prin lege. Sunt absolut sigur 100% ca nici in america denumirea de "traducator autorizat" nu este protejata prin lege. Este? :)

    De fapt nicaieri in lume nu este, din cate stiu...

    Deci pot sa spun certificat si sa ma refer la autorizat, dar importanta este institutia care te-a testat. NU denumirea neprotejata a profesiei.

    RăspundețiȘtergere
  32. Cand ma refer la intermediat afirma ca: traducerea nu o face intermediarul. ceea ce inseamna ca poate sa iasa din ecuatie. CU atat mai mult cu cat doresc sa ma administrez singur. Iar beneficiarul traducatoeii sa imi plateasca tot mie, traducatorului inclusiv banii pentru intermediare. Adica eu fac traducerea - eu incasez toti banii. Intermediarul - trebuie sa fie salarizat sub mine. Si nicidecum sa castige mai mult, cum e in Romania.

    RăspundețiȘtergere
  33. Dragă Ștefan,
    Se pare că nu vorbim aceeași limbă:
    EU NU SUNT TRADUCATOR CERTIFICAT! Dacă aș face această afirmație într-un cadru oficial, pot fi dat în judecată. În US încă NU EXISTĂ examen, test, spune-i cum vrei tu, pt. perechea de limbi RO<>EN !
    Testele pe care le-am dat și le-am trecut cu succes sunt numai pentru interpretare judiciara. Aici, in US, traducătorii și interpreții practică două meserii DIFERITE. De aceea sunt asociații diferite. Câțiva traducători sunt și interpreți, dar reprezintă mai puțin de 10%. Si categoria interpreților este ramificată: interpreți judiciari, medicali, delegații, conferințe și fiecare este specializat mai mult sau mai puțin pe felia lui.
    Dar să trecem la traducători:
    - în funcție de ce fel de traduceri vrei să faci (domeniu)iei legătura cu agenția care se ocupă de astfel de traduceri. La rândul lor, agențiile serioase, cu acces la numeroși traducători din cât mai limbi, intră la o licitație pentru a obține contracte, să zicem cu Departamentul de Justiție, sau Departamentul Muncii, Sănătății, etc. și agenția care oferă condițiile cele mai avantajoase clientului, obține un contract excusiv pe câțiva ani. Nu este vorba de "dumping". În ecuație intră foarte mulți factori.
    La rândul ei, dacă agenția nu poate găsi un traducător, să zicem de Farsi, este penalizată financiar. Lucrurile sunt mult mai complexe decât în RO și datorită faptului că aici se vorbesc peste 300 de limbi și dialecte care necesită traducători și interpreți.
    Marea majoritate a agențiilor serioase au fost înființate de foști traducători/interpreți. Îmi amintesc că acum 15 ani mi-am vândut Jeep-ul unei tinere care mi-a spus că mama ei a înființat o agenție de interpretare (LSA). Când i-am vizitat, agenția era formată din doua cucoane din Argentina. Acum, LSA este una din cele mai mari agenții de interpretare telefonică (OPI- over-the-phone-interpretation) din US și UK, cu o grămadă de interprete din Europa.
    Știu că in RO condițiile sunt complet diferite, dar aici nu aș avea cum să obțin anumite documente de tradus dacă nu le-aș primi prin agenție; acelaș lucru și cu interpretările. Eu nu aș fi avut posibilitatea să aflu pe cont propriu că in septembrie '09 va sosi o delegație oficială din RO, pe teme veterinare la o Universitate din alt stat. Serviciul de protocol al universității a luat legătura cu mai multe agenții și după ce și-au expus doleanțele a început "licitația". Una din agențiile cu care lucrez a obținut contractul și astfel am avut zece zile de lucru bine plătit.
    Repet, scopul celor scrise de mine nu este să mă dau mare sau să sugerez că ar trebui să faceți la fel. Este un schimb onest de informații într-un domeniu de lucru comun.

    liviu

    RăspundețiȘtergere
  34. Indiferent cu cati intermediari ai fi lucrat tu in America- interpretarea ai facut-o tot tu, deci tot la tine a ajuns, indiferent cine ar fi castigat licitatia. Deci nu muncea agentia in locul tau. Pot sa existe mii de agentii ele toate ar fi pierdut licitatia, daca nu erai tu.

    Inteleg ca esti doar interpret si ca de fapt nici nu ai voie sa faci traduceri, ci ca te "ascunzi" in spatele intermediarului, care pozeaza intr-un traducator serios si da factura.

    Ma rog....nu vreau eu sa invart cutiul in rana, doar ca asa se explica de ce tii tu atat de mult la "majestatea sa" intermediarul. El stie ca lucrezi bine si clientul a fost multumit si orice altceva, gen dat de facturi nu are rost .... ma rog... iti platesti social security si cam asta e toata partea de contabilitate.


    Deci tu nu esti nici traducator certificat de Ministerul Culturii si nici traducatori autorizat de Dept of Justice. Eu totusi inteleg ca tu ai o patalama de filolog-traducator din Romania, care probabil nu e valabila in SUA si trebuie echivalata. Sau tu doar ai stofa de interpret dovedit si traducator bun, dar nedovedit dintrun motiv bine intemeiat. Plus ca nu exista examenul scris de romana in SUA - chiar daca ti-ai dori sa il dai.

    Ma rog.... lucrurile sunt complicate chiar si acolo, la fel cum sunt si in Romania. Si sunt lipsuri din diverse - diverse motive (limba rara, lipsa interes etc)

    Pot sa te intreb daca tu ca interpret judiciar ai stampila?
    Si cum o folosesti?

    RăspundețiȘtergere
  35. In mod normal intre traducerea facuta de un traducator certificat pe stiinte juridice de Ministerul Culturii si un traducator autorizat de ministerul justitiei ar trebui sa existe zero diferente.

    De unde si intrebarea? Profesional cei doi vorbesc aceeasi limba doar ca - unul este comerciant iar celalalt de utilitate publica. Practic traducerea ar trebui sa fie "identica" profesional. Absolut nici o diferenta in continut. La forma...mda... este o diferenta de forma, dar nu legata de continutul traducerii.

    Totusi ai un document din Romania care sa ateste ca vorbesti romana si engleza ca traducator?
    Se poate echivala?
    Probabil se va spune ca- nu e un certificat "bun", totusi tu ai deja un certificat de interpret judiciar american - iar profesiile sunt inrudite, in plus din MOTIVE NEINTEMIATE - nu exista examenul in SUA! Asadar ? Liviu e de vina? Nici judecatorul si nici Liviu nu e devina. Cat de outlaw esti tu, ca traducator, Liviu? Cat ? :)

    Eu cred ca numai pe intermediar il intereseaza ca nu esti traducator cu certificat in SUA si "profita". Covering you up/.

    Probabil clientul s-ar speria...daca ar stii :) :)

    Deci esti interpret autorizat de DJ

    RăspundețiȘtergere
  36. din pacate nu exista facultatea pentru traducatori si separat facultatea pentru interpreti

    examenele sunt diferite

    si interpretii sunt numai la master

    RăspundețiȘtergere
  37. Dragă Ștefan,

    Din nou ești complet greșit!
    Înțeleg perfect situația; mie mi-au trebuit cam doi ani ca să "prind", să înțeleg mecanismele sociale de aici, care sunt cu totul diferite de cele din Europa.
    1. Eu nu mă "ascund" după numele agenției. Nu am de ce pt.că lucrez perfect legal. Aici nu îți cere nimeni "patalama". Dacă ești bun la ceva, și o dovedești concret, practic, pe nimeni nu interesează ce certificate ai. Nu spun, și aici se dau examene, dar certificarea îți dă un atu să ceri mai mult, sau cum este pt.interpretariat, să ai numele pe o listă de interpreți judiciari ai Consorțiului (cuprinde 24 de state semnatare) și orice tribunal din US poate angaja direct interpretul, fără intermediar. Lucrez perfect legal și ca traducător, altfel nu aș primi spre traducere documente oficiale confidențiale.
    În RO nu am fost traducător, ci jurist, și nu am nici o "patalama" de traducător.
    Am mai menționat că Departamentul de Justiție nu are nici o treabă cu "autorizarea" sau "certificarea" traducătorilor sau interpreților.
    Spre deosebire de Europa (remarci că nu scriu România) aici există un fel de simbioză între o agenție bună și traducătorii ei. Agenția asigură contractele iar traducătorul execută lucrarea; niciuna din părți nu ar putea face ceva fără cealaltă. Traducătorul individual nu are cum să aibă acces la lucrări de anvergură, iar agenția nu ar putea exista fără traducători. Aici, datorită condițiilor specifice, agențiile colaborează cu sute de traducători și interpreți.
    Îți dau un alt exemplu: ATA - Asociația traducătorilor din America; m-am înscris, am completat un formular, am plătit dijma și sunt pe lista lor. Nu mi-au solicitat nici un document să dovedesc cât sunt de traducător, însă, sunt responsabil și răspunzător de ce am declarat acolo. dacă ai curiozitatea să verifici lista, ai să vezi și numele unor traducători din RO. Este un mijloc de a obține lucrări, pt. că o agenție care obține o lucrarea voluminoasă care trebuie predată într-un termen scurt, va contacta 10-30 de traducători de pe lista ATA ca să execute lucrarea.
    Stampilă de interpret? Ce să fac cu ea? La începutul fiecărei interpretări judiciare, depun un jurământ că voi traduce fidel. Dacă mă deplasez la un spital,serviciu social sau administrativ,nu este nevoie de jurământ.
    Ca traducător, dacă lucrarea vine direct de la client, nu prin agenție,închei cu : "subsemnatul...domiciliat... declar că sunt capabil să traduc din EN<>RO și garantez corectitudinea traducerii documentului .... care mi s-a prezentat "(cam așa ar suna în RO).
    Aici nu este nevoie de zeci de parafe și contra-parafe. Fiecare este răspunzător de ceea ce semnează și poate fi tras la răspundere dacă minte sau falsifică.
    Dar, ca să fie înțelese toate de mai sus, trebuie să trăiești aici, altfel este destul de dificil.

    liviu

    RăspundețiȘtergere
  38. intelegerea mecanismelor administrative e la fel de dificila in fiecare tara in parte si nu cred ca e vreo exceptie. Comparatia mecanismelor administrative intre ele - e drept comparat. Acum imi e mult mai clar unde sunt micile diferente - pentru aceeasi profesie in tari diferite.
    Despre notari nu prea imi e clar - notar poate sa fie oricine in america? iarasi fara studii in domeniu? Ce anume face notarul din america, in raport dwe traducator si in raport de clienti in general. Care sunt competentele lui> Mersi

    RăspundețiȘtergere
  39. Într-adevăr diferențele sunt destul de mari, nu numai în lumea traducătorilor, dar și în alte aspecte ale vieții sociale. Și nu mă refer la diferețele față de RO ci de Europa.
    - de ex: cumperi un autoturism, indiferent de unde, licitație, alt proprietar, dealer, etc. Vânzătorul și cumpărătorul merg la un notar public, semnează în prezența lui actul de proprietare (Title), notarul pune sigiliul, documentul împreună cu un formular și taxa impozit (cred că la voi e VTA) se trimit la Serviciul de circulație al statuluui respectiv (Department of Transportation) și în aprox. 2-3 săptămâni primește titlul nou pe numele cumpărătorului. Aici numerele de înmatriculare sunt pe persoană, nu pe vehicul. Eu pot să-mi păstrez acelaș "tag" pentru toate mașinile care le-am posedat.
    Despre notari : da, oricine poate fi notar în US, dacă îndeplinește niște condiții (18 ani, fără cazier). NU SE CER STUDII de specialitate. După ce ți s-a aprobat dosarul de notar, depui un jurământ .... și asta e.
    Dacă vrei să înțelegi mai bine rolul notarului public în common law, uită-te pe Wikipedia unde este explicată diferența între notarii din common law și cei din civil law, care trebuie să aibă pregătire juridică.

    RăspundețiȘtergere
  40. ce facem totusi cu incheierile in alb. nicaieri in lume semnarea unei hartii si cadoul unei semnaturi nu cred ca inseamna ceva normal la cap, dar daca mai esti si traducator autorizat si iti faci cadou semnatura cu atat mai putin consider ca esti "normal" la cap....(strict profesional), deci ce facem? Vindem semnaturi in alb?

    RăspundețiȘtergere
  41. Dragă Ștefan,

    Îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat, dar abia m-am întors din deșertul Arizonei unde nu am avut legătură de internet timp de 5 zile.(ce bine a fost !)
    Referitor la practica unora de a semna un document în alb, mi se pare o mare prostie. Ei nu au habar la ce se expun. Noroc că aici, în US, nu mă confrunt cu astfel de situații pt. că nu are cine să-mi ceară acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  42. Atat timp cat nu este necesara si legalizarea traducerii, poate fi orice document modificat. Prin modul de lucru al fiecaruia dintre noi putem sa ne construim anumite parghii de control... Ataseaza intodeauna o copie a documentului la traducere si aplica stampila si semnatura intre pagini... Nu vei mai avea batai de cap ulterior...
    Ca si traducator autorizat eu fac traducere si imi asum raspunderea asupra muncii pe care o prestez eu... Nu am cum sa cunosc daca documentul prezentat spre traducere este unul fals sau adevarat.... Notarul este cel care poate face o copie legalizata dupa un document... Eu nu am cunostintele necesare de a verfica autenticitatea unui document... De asemenea notarul legalizeaza incheierea mea de semnatura la traducere! nu face o copie legalizata a documentului...
    Atata timp cat am in spatele traducerii atasata o copie a documentului tradus se poate vedea clar cine a avut intentii "bune".
    Cat despre incheierea in "alb".... bagati-va fratilor mintile in cap.... daca nu vreti sa vedeti cum e la mititica....

    RăspundețiȘtergere