Prevederi legale despre plata traducatorilor si interpretilor autorizati care presteaza pt. instante

Dupa cum se stie, legea speciala care reglementeaza plata traducatorilor si interpretilor autorizati care presteaza pentru instante este Legea nr. 178/1997 cu modificarile si completarile ulterioare. Ultimele modificari si completari sunt in Legea nr. 110/2005, art. I, alin. 2:

Art. 1. – (1) Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justitiei, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si Parchetul National Anticoruptie sunt autorizate sa foloseasca, pe baza de contracte civile pentru prestari de servicii, interpreti si traducatori pentru efectuarea traducerilor în si din limbi straine.

(2) Instantele judecatoresti, parchetele de pe lânga acestea si organele de cercetare penala utilizeaza interpreti si traducatori, în conditiile stabilite de Codul de procedura penala sau de Codul de procedura civila, dupa caz, precum si de Legea nr.189/2003 privind asistenta judiciara internationala în materie civila si comerciala, de Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala si de tratatele internationale ratificate de România.

Am vrut sa vad care sunt conditiile stabilite de Codul de Procedura Civila, Codul de Procedura Penala, Legea nr. 189/2003 si Legea nr. 302/2004 si le-am studiat pe toate. Iata ce am gasit:

I. CODUL DE PROCEDURA CIVILA prevede urmatoarele, legat de utilizarea de catre instante si plata traducatorilor si interpretilor autorizati:

Art. 112 alin. 5:

5. aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Cand dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii cati parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris, pentru instanta; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul.

Se va putea depune si numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanta sa dispuna, la nevoie, infatisarea inscrisului in intregime.

Daca inscrisurile sunt scrise in limba straina sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.

Cand reclamantul voieste sa-si dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul paratului, va cere infatisarea in persoana a acestuia.

Cand se va cere dovada cu martori, se va arata numele si locuinta martorilor;

Art. 141

Cand se tagaduieste exactitatea traducerii in limba romana sau a scrierii cu litere latine, facuta de parte, instanta poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine sa se faca de un traducator autorizat sau, in lipsa, de o persoana de incredere, in care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

Paratul va face aceasta cerere prin intampinare, iar reclamantul la primul termen de infatisare.

Art. 142

Daca partea sau martorul nu cunoaste limba romana, se va folosi un traducator autorizat sau, in lipsa, o persoana de incredere, in care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

Judecatorul poate indeplini functiunea de traducator fara a depune juramant.

Cam asta prevede Codul de Procedura Civila legat de traduceri si traducatori autorizati. Avand in vedere ca in articolele de mai sus se zice ca in cazul traducatorilor autorizati se vor aplica dispozitiile referitoare la experti, am cautat sa vad care sunt acelea, si am gasit:

Art. 170

Cand s-a incuviintat o cercetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligata ca, in termen de 5 zile de la incuviintare, sa depuna suma statornicita de instanta pentru cheltuielile de cercetare, drumul si despagubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instantei.

Cand s-au incuviintat partilor dovezi potrivit dispozitiilor Art. 138 pct. 2 si 4, termenul de mai sus poate fi prelungit pana la 15 zile.

Neindeplinirea acestor obligatii atrage decaderea, pentru acea instanta, din dovada incuviintata.

Am mai gasit si:

Art. 274

Partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.

Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura si impozit proportional, plata expertilor, despagubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.

Iar in ce priveste arbitrajul:

Art. 359

Cheltuielile pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului, precum si onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a partilor, arbitrilor, expertilor, martorilor, se suporta potrivit intelegerii dintre parti.

In lipsa unei asemenea intelegeri, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral daca cererea de arbitrare este admisa in totalitate sau proportional cu ceea ce s-a acordat, daca cererea este admisa in parte.


II. CODUL DE PROCEDURA PENALA - in el exista un capitol special dedicat folosirii interpretilor:

Art. 128: Cazurile si procedura de folosire a interpretilor

(1) Cand una dintre parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romana ori nu se poate exprima, organul de urmarire penala sau instanta de judecata ii asigura in mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de parti; in acest din urma caz, el trebuie sa fie un interpret autorizat, potrivit legii.

(2) Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in cazul cand unele dintre inscrisurile aflate in dosarul cauzei sau prezentate in instanta sunt redactate intr-o alta limba decat cea romana.

(3) Dispozitiile art. 83, 84 si 85 se aplica in mod corespunzator si interpretului.

M-am uitat sa vad care sunt dispozitiile acestor articole si iata ca nu au nicio legatura cu plata interpretilor autorizati, ci se refera la obligatia de infatisare la data, ora si locul de pe citati, intrebari prealabile care le sunt puse acestora, aceleasi intrebari ca la martori, juramantul ce trebuie depus, care iarasi e la fel ca la martori; nu mai reproduc aceste articole, fiindca nu sunt relevante pentru ceea ce ne intereseaza pe noi, adica plata traducatorilor si interpretilor autorizati:

Insa exista o sectiune speciala in Codul de Procedura Penala care se refera la cheltuielile judiciare, iar art. 190 se refera clar la sumele cuvenite interpretilor autorizati:

Art. 189: Acoperirea cheltuielilor judiciare

(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.

(2) Cheltuielile judiciare prevazute in alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, dupa caz, in bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 190: Sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului

(1) Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere, locuinta si altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.

(2) Martorul, expertul si interpretul care sunt salariati au dreptul si la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuita de chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata.

(3) Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indreptatit sa primeasca si o compensare.

(4) Expertul si interpretul au dreptul si la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute prin dispozitii legale.

(5) Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 si 4 se platesc pe baza dispozitiilor luate de organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se platesc martorului imediat dupa infatisare, iar expertului si interpretului, dupa ce si-au indeplinit insarcinarile.

(6) Suma care reprezinta venitul aratat in alin. 2 se plateste de cel la care lucreaza.

III. LEGEA nr. 189/2003:

Traducerea cererii şi a documentelor anexă (precizarea mea: se refera la cererea de chemare in judecata):

Art.7.-Dacă prin convenţii internaţionale nu se prevede altfel, cererea şi documentele anexă vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel:

a) cererea de asistenţă judiciară internaţională – prin grija Ministerului Justiţiei;

b) documentele anexă – prin grija autorităţilor judiciare române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţile sunt scutite de plata cheltuielilor judiciare;

c) formularul de dovadă a comunicării va avea titlul şi menţiunile tipărite în limbile franceză, engleză şi germană, prin grija Ministerului Justiţiei.

Forma actelor de comunicat

Art.12.-(1) Documentele ce se cer a fi comunicate unei persoane fizice sau juridice române sunt însoţite de o traducere în limba română.

(2) În cazul în care documentele nu sunt traduse, destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala autorităţii judiciare solicitante.

Traducerea cererii şi a răspunsului (precizarea mea: se refera la cerere de comisie rogatorie)

Art.19.-(1) Cererea de comisie rogatorie este redactată în limba română de către autoritatea judiciară solicitantă.

(2) Traducerea oficială a cererii în limba autorităţii statului solicitat se asigură de către Ministerul Justiţiei, nefiind necesară atunci când comisia rogatorie se efectuează de misiunile diplomatice sau consulare ale României.

(3) Traducerea răspunsului la cererea de comisie rogatorie se efectuează de către Ministerul Justiţiei.

Cheltuieli

Art.25.- Sub rezerva reciprocităţii, îndeplinirea comisiei rogatorii nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate, cu excepţia celor determinate de:

a) traducerea cererii şi a documentelor anexă, atunci când nu au fost primite traduse în limba română sau în limbile franceză sau engleză;

b) folosirea interpreţilor;

c) folosirea experţilor.


IV. LEGEA nr. 302/2004

ARTICOLUL 17

Limbile utilizate

(1) Cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie penală adresate României şi actele anexe trebuie însoţite de o traducere în limba română sau în una din limbile engleză ori franceză.

(2) Cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie penală formulate de autorităţile române şi actele anexe vor fi însoţite de traduceri în una din limbile prevăzute în instrumentul juridic aplicabil în relaţia cu statul solicitat. Traducerea cererilor şi a actelor anexe se realizează de autoritatea judiciară solicitantă.

(3) Răspunsul la cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie penală adresate României va fi redactat în limba română, traducerea acestuia în limba oficială a statului solicitant sau în una din limbile engleză ori franceză fiind facultativă, cu excepţia cazului în care prin instrumentul juridic internaţional aplicabil se dispune altfel.

ARTICOLUL 39

Examenul de regularitate internaţională (precizarea mea: in legatura cu cererea de extradare, se examineaza daca este justificata, daca sunt indeplinite toate cerintele de solutionare a ei)

(1)

c) cererea şi actele privitoare la extrădare în vederea judecăţii sau pentru executarea pedepsei sunt însoţite de traduceri conform prevederilor art.17.

alin. (2) [...] În situaţia în care cererea de extrădare şi documentele anexe nu sunt însoţite de traduceri în limba română urmează ca parchetul competent să ia măsuri pentru efectuarea unei traduceri cât mai urgente.


ARTICOLUL 67

Procedura (precizarea mea: de extradare)

(7) În termen de 72 de ore de la primirea încheierii prevăzute la alin.(3) sau, după caz, a încheierii instanţei de recurs prin care s-a hotărât solicitarea extrădării, preşedintele secţiei penale a curţii de apel competente formulează cererea de extrădare şi o transmite, însoţită de actele prevăzute la art.38 alin.(2) şi de traduceri certificate în limba statului solicitat sau în limbile engleză sau franceză, direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, care examinează îndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională pentru a se solicita extrădarea. Dispoziţiile art. 39 se aplică în mod corespunzător.

ARTICOLUL 86

Proceduri prealabile (precizarea mea: in legatura cu mandatul de arestare european)

(2) Autoritatea judiciară de executare română verifică în prealabil dacă mandatul european de arestare este însoţit de traduceri, potrivit art.79 alin.(4) din prezenta lege. În cazul în care mandatul nu este tradus, autoritatea judiciară de executare română poate comunica acest lucru autorităţii judiciare emitente, cu scopul de a remite traducerea în cel mai scurt timp posibil, sau poate dispune efectuarea traducerii, dacă este posibil. Procedura se va suspenda până la primirea traducerii.

ARTICOLUL 102

Predarea ulterioară (precizarea mea: predare de catre statul roman catre alt stat membru a unei persoane pt. care s-a emis un mandat de extradare european)

(3) În situaţiile nereglementate în alin.(2), este necesară aprobarea autorităţii judiciare de executare, care se va solicita în conformitate cu dispoziţiile art.77, anexând cererii informaţiile prevăzute la art.79 alin.(1) şi însoţite de o traducere.

ARTICOLUL 138

Procedura prealabilă (precizarea mea: de transferare a unui resortisant străin condamnat de o instanţă română)

(2) După primirea actelor şi informaţiilor prevăzute la alin.(1), Ministerul Justiţiei le va traduce şi apoi le va transmite, împreună cu cererea de transferare, autorităţii centrale din statul de executare, de la care va solicita, totodată, transmiterea documentelor prevăzute la art.134 alin.(1), precum şi hotărârea privind acceptarea cererii de transferare.

ARTICOLUL 139

Soluţii (precizarea mea: legate de cererea de trasnferare a unui resortisant străin condamnat de o instanţă română)

(8) În cazul unei persoane care, după ce a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă pronunţată de o instanţă română, evadează şi se refugiază pe teritoriul statului al cărui resortisant este, statul român poate să adreseze acestui stat o cerere de preluare a executării condamnării. Cererea se formulează de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de executare. Cererea poate include şi solicitarea ca statul pe teritoriul căruia s-a refugiat condamnatul să ia măsura arestării acestuia sau orice altă măsură pentru a garanta că evadatul va rămâne pe teritoriul său până la comunicarea hotărârii asupra cererii de preluare a executării. După traducerea cererii şi a actelor-anexe acestea se transmit Ministerului Justiţiei, spre a fi comunicate autorităţii centrale din statul solicitat.

Deci acestea sunt prevederile legale care reglementeaza folosirea traducatorilor si interpretilor autorizati de catre instante si plata acestora. In multe cazuri, dupa cum se vede in Legea nr. 189/2003 si in Legea nr. 302/2004, Ministerul Justitiei este cel care dispune efectuarea traducerilor, deci inseamna ca le si plateste. Aceasta situatie este reglementata de art. I alin. 2 din Legea nr. 110/2005 de modificare a Legii nr. 178/1997:

Art. 1. – (1) Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justitiei, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si Parchetul National Anticoruptie sunt autorizate sa foloseasca, pe baza de contracte civile pentru prestari de servicii, interpreti si traducatori pentru efectuarea traducerilor în si din limbi straine.

Deci cu M.J. e rezolvata problema, el are traducatorii si interpretii autorizati ai lui, cu care are, sau ar trebui sa aiba, incheiate contracte civile pt. prestari servicii.

Problema care ramane este plata traducatorilor si interpretilor autorizati folositi de instante. Legea nr. 189/2003, Legea nr. 302/2004, Codul de Procedura Civila si Codul de Procedura Penala nu contin termene de plata clare. In cele 2 legi nu se zice nimic de vreun termen de plata, se zice doar cine trebuie sa plateasca traducerile: ori Ministerul Justitiei, ori instanta care a solicitat traducerile, ori partile.

Codul de Procedura Penala: in art. 128 se prevede ca organul de urmarire penala sau instanta de judecata ii asigura in mod gratuit folosirea unui interpret partii care nu stie limba romana etc.; gratuit pt. parte, in sensul ca instanta plateste interpretul, nu ca interpretul ar fi obligat sa lucreze gratis! Acest fapt este confirmat de art. 190 alin. (5), care zice clar ca plata o face organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-a prezentat interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se platesc interpretului, dupa ce si-a indeplinit insarcinarile. Problema: termenul este foarte ambiguu: ce inseamna dupa? Poate fi in aceeasi zi imediat la terminarea interpretariatului, dar poate fi si dupa 2 saptamani, 3 luni, 5 ani etc.

In Codul de Procedura Civila se spune ca in cazul traducatorilor autorizati sunt valabile prevederile referitoare la experti; asta ar insemna ca ar trebui sa se aplice prevederile art. 170 CPC, care, reformulat sa se refere la traducatori si interpreti autorizati, ar prevedea ca partile care solicita traduceri si interpretariat, ar trebui sa depuna in termen de 5 zile, prelungibil pana la 15 zile, la greva instantei taxele care sa acopere serviciile traducatorilor si interpretilor autorizati. Pe de alta parte, acelasi CPC prevede ca partea care pierde procesul trebuie sa plateasca cheltuielile de judecata, in care intra si traducerile si interpretariatul. Numai ca aia nu se stie care e pana nu se termina procesul. De aia unele instante ii poarta pe traducatorii si interpretii autorizati cu anii pana acestia din urma ajung sa isi vada banii pt. prestatiile lor.

DAR: Chiar daca nu s-ar aplica art. 170 si s-ar aplica prevederea cum ca plateste partea care pierde procesul, CPC tot nu prevede niciunde ca partea care pierde procesul plateste direct traducatorului si interpretului autorizat si nici ca acesta din urma ar trebui sa astepte pana la terminarea procesului. Deci normal ar fi ca traducatorul si interpretul autorizat sa isi ia banii de la instanta care i-a trimis citatie, iar aceasta, la randul ei, n-are decat sa si-i recupereze ea de la partea care pierde procesul, cand o fi sa-l piarda, deci la terminarea procesului.

Deci concluziile ce se pot trage din toate astea ar fi ca legislatia este ambigua, neunitara si ca taman legea speciala, care se stie ca primeaza intotdeauna asupra oricarei legi generale, deci in cazul nostru Legea nr. 178/1997 este prost intocmita si insuficienta, iar modificarile ce i s-au tot adus nici vorba sa o fi imbunatatit, ba dimpotriva, au schimbat-o din rau in mai rau! Asa se intampla, fiindca in 1997 s-a elaborat de oameni fara nicio legatura cu profesia noastra si fara consultarea traducatorilor si interpretilor autorizati, iar modificarile aduse prin Legea nr. 281/2004 si Legea nr. 110/2005 s-au facut de asemenea fara consultarea traducatorilor si interpretilor autorizati. Legea 178/1997 cu modificarile si completarile ulterioare este cea care ar trebui sa contina prevederi clare legate de plata traducatorilor si interpretilor autorizati, cum reiese si din titlul legii: Lege privind autorizarea si plata traducatorilor folositi de ... bla bla bla. Deci e clar ca ne trebuie lege noua a traducatorului autorizat si a activitatii de traducere autorizata..

Propunerea mea: legea noastra cea noua ar trebui sa contina printre altele, urmatoarele prevederi:

1. institutiile si autoritatile de pe autorizatiile noastre sa lucreze direct cu traducatorii autorizati, nu prin intermediari, SRLuri etc.;

2. sa existe un sistem unitar de plata, adica tarife unice, exact cum e si in legea similara din Germania, Justizvergütungs- und -entschädigungsgesetz (abr. JVEG), adica aceleasi tarife la toate institutiile si autoritatile pt. care suntem autorizati sa lucram: adica pagina de traducere sa coste X lei si ora de interpretariat sa coste Y lei si la notariate, si la instante, si la Ministerul Justitiei, si la Politie, si la Consiliul Superior al Magistraturii etc.;

3. taxele de urgenta sa fie aceleasi la toate institutiile si autoritatile pt. care suntem autorizati sa lucram,

4. pagina sa fie definita clar si sa fie la fel la toate institutiile si autoritatile, de pilda la 1800 caractere cu spatii,

5. la toate institutiile si autoritatile plata traducatorului si interpretului autorizat sa se faca fie pe loc, in numerar, in aceeasi zi, fie in termen de X zile lucratoare de la data facturii (as propune 15 zile lucratoare).

6. pe fiecare zi de intarziere a platii, traducatorul si interpretul autorizat sa aiba dreptul sa perceapa dobanzi si penalitati de intarziere de X% din suma datorata, calculate de la data scadenta si pana la data platii efective.

7. traducatorul si interpretul autorizat sa fie obligat sa presteze pentru autoritatile si institutiile respective, la 2 refuzuri nejustificate in termen de 1 an de zile sa i se anuleze autorizatia, DAR:

8. existenta a 2 plati restante intr-un an de zile datorate de una din autoritatile si institutiile respective pentru prestatiile unuia si aceluiasi traducator si interpret autorizat sa constituie un motiv justificat de refuz al acelui traducator si interpret autorizat de a mai presta pt. acea autoritate sau institutie pana cand aceasta isi achita datoriile fata de el, cu dobanzile si penalitatile aferente, calculate de la data scadenta si pana la data platii efective.

[Material preluat de pe grupul google Clublul Traducatorilor. Autor: Ovidiu Katz]