Vezi episodul 1 aici.
Vezi episodul 2 aici.
Arta conversaţiei cu Statul
A sosit momentul să ne conversăm puţin şi cu autorităţile. Ministerul Justiţiei, Consiliul Concurenţei, Registrul Comerţului, Inspectoratul Teritorial de Muncă – toţi au ceva de spus despre concurenţa pe care S.R.L.-urile neautorizate o fac traducătorilor. Aşa că m-am gândit să deschid un mic chat cu ele.
Este perfect legal să te adresezi instituţiilor statului, dreptul de petiţionare fiind consfinţit de art. 51 din Constituţia României:
1. Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
2. Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
3. Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
4. Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.
Conform art. 2 din Legea nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor: “Prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris, ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instutuţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean şi local, precum şi regiilor autonome.”
Tehnic vorbind, dacă vrei să scrii şi tu unei entităţi din administraţie, trebuie să respecţi câteva reguli care asigură reuşita întreprinderii:
- se comunică strict prin scrisoare cu confirmare de primire, singura care poate fi invocată în instanţă;
- sub nicio formă să nu te aştepţi să primeşti un răspuns serios dacă trimiţi e-mail: fie nu-ţi vor răspunde, fie nu vei avea ce face cu acel răspuns în cazul unui proces, e-mail-urile neavând forţă probatorie în absenţa semnăturii electronice (conform Legii 455/2001 privind semnătura electronică);
- solicitarea se exprimă clar, cu detaliile şi exemplificările de rigoare, ştiut fiind că răspunsul primit se adecvează punctului de vedere cerut, de aceea e bine să fie eliminate pe cât posibil echivocurile, aluziile şi subînţelesurile;
- petiţia se redactează pe hârtie A4, font Arial, 14, 2 rânduri;
- textul redactat trebuie în mod obligatoriu semnat, altfel este considerat hârtie igienică şi merge automat la coş.
Şi pentru că trebuie început de undeva, am început cu MJ. Textul trimis sună în felul următor:
Către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti
Subsemnatul, eu, identificat cu Cartea de Identitate serie xx nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, în calitate de traducător autorizat pentru limba xxx cu Autorizaţia nr. xxxxx, aş dori să mă lămuriţi în privinţa unei situaţii existente actualmente în domeniul traducerilor autorizate din România.
Am luat cunoştinţă de cuprinsul Ordinului nr. 772 din 05.03.2009 privind stabilirea tarifelor pentru plata interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, publicat în Monitorul Oficial nr. 208 din 01.04.2009. Fac referire îndeosebi la tariful de 33,56 lei pagina, pe care normativa citată îl specifică la art. 1, litera b.
Doresc să ştiu dacă Ordinul nr. 772/2009 reglementează şi activitatea traducătorilor care lucrează cu SRL-urile ce prestează intermediere în traduceri şi care este modalitatea de calculare a preţului final în acest caz: SRL-urile sunt cele care îşi adaugă comisionul la preţul de 33,56 lei pagina, sau dimpotrivă traducătorul este cel care plăteşte din preţul de 33,56 lei pagina un comision negociat cu firma de intermediere?
În măsura în care preţurile practicate de SRL-uri neautorizate conform Legii 179/1998 nu sunt cele din Ordinul nr. 772/2009 (şi practica demonstrează că aceste societăţi comerciale fac ceea ce se cheamă dumping), aş dori să mă informaţi dacă se poate vorbi în acest caz de concurenţă neloială şi/sau de evaziune fiscală. De asemenea, respectând libertatea activităţilor comerciale prestate de SRL-uri, vă rog să-mi spuneţi care sunt consecinţele la care se expune un traducător autorizat care încalcă Ordinul nr. 772/2009 practicând în raport cu aceste entităţi un preţ preferenţial.
Traducător autorizat,
eu acasa
17 septembrie 2009
Ce cred eu?
Personal, cred că preţul impus de minister prin Ordinul nr. 772/2009 vizează TOATE TRADUCERILE AUTORIZATE. O reglementare care să dorească să normeze numai o parte a pieţei e o aberaţie. Mă uit la notari, care taxează pentru legalizarea traducerii la fel toate documentele, şi cred că noi, traducătorii, trebuie să facem la fel. Ideea unei ingerinţe bazate pe libertatea comercială a S.R.L.-urile mi se pare neavenită. Aştept deci de la Minister să-mi confirme punctul de vedere, adăugând eventual că S.R.L.-urile nu sunt abilitate să intervină nicicum în acest caz.
Ce se poate însă întâmpla?
Se prea poate ca funcţionarul de la MJ să-mi spună că totul e ok, că e dreptul traducătorului să lucreze cu cine vrea el, la orice preţuri, exceptând situaţia în care lucrează, nu-i aşa?, cu Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti, birourile notarilor publici, avocaţi şi executori judecătoreşti. Interpretarea asta s-a generalizat, am văzut-o inclusiv pe site-ul UNTAR. Caz în care nu pierd nimic, ci obţin remiză, pentru că urmează să contactez şi alte instituţii abilitate să dea o opinie avizată. Şi nu ştiu de ce, am ca o presimţire că acestea se vor bate cap în cap, sub ochii mei mari şi uimiţi de copil.
problema e ca Ministerul justitiei nu are competenta practica de rezolvare a unor astfel de cazuri, ci numai organele abilitate....de Ministerul e "pasiv"
RăspundețiȘtergerePai, eu nu vreau sa rezolve ei nimic d.p.d.v. practic. Solicit doar o opinie avizata. Si asta poate MJ sa faca.
RăspundețiȘtergerefoarte corect, de fapt - genial, re. compararea raspunsului de la MJ (doar am intuit cam ce o sa raspunda, chiar daca am procedat gresit anticipand incorect, ce zici tu este SUPER CORECT si asa trebuie facut), raspunsul de la MJ este un "milestone", m-am aflat in treaba doar sa comentez... :)
RăspundețiȘtergereMinisterul este "pasiv", dar avizat sa dea opinii avizate necesare si utile si indispensabile deci e "pasiv" in ghilimele
RăspundețiȘtergereCam e cazul sa existe aceste opinii avizate din partea Ministerului Justitiei
RăspundețiȘtergereDragă domnule Iliescu,
RăspundețiȘtergereȚin să vă felicit pentru felul în care scrieți - absolut delicios pe alocuri. Mă întreb însă de unde atâta îndârjire împotriva intermediarilor, la urma urmei intermediarii sunt cei care aduc cele mai multe comenzi traducătorilor freelance.
P.S.:Am fost și eu freelance până mai deunăzi.
P. Răzvan
http://www.transis.it
Draga Razvan,
RăspundețiȘtergerepentru felicitari iti multumesc, cred ca esti prea generos.
In privinta intermediarilor, daca acestia isi au rostul lor pe piata traducerilor tehnice, administrative s.a.m.d., n-au insa ce cauta pe piata traducerilor legalizate.
In acest din urma caz si doar in acesta, intermediarii nu aduc comezi, ci stau la pleasca in cautarea unui incepator suficient de sarac si de fraier incat sa accepte sa cedeze comisioane de 50% sau mai mult. Deci nu ADUC, ci IAU. Iar aceasta situatie trebuie sa inceteze!
Ai perfecta dreptate. Comentariul meu de mai inainte se datoreaza faptului ca traiesc si lucrez intr-un sistem diferit de cel din Romania. Aici, in Italia, nu exista traducatori autorizati de MJ. Situatiunea e cam haotica iar agentiile italiene intermediaza tot: de la traduceri legalizate la manuale de tehnica militara. Daca vrei sa legalizezi ceva, este de ajuns sa te duci la tribunal unde un nene cam plictisit te intreaba daca textul original corespunde intocmai cu traducerea, tu ii raspunzi cu un "DA" hotarat si ai rezolvat problema. Nu iti trebuie autorizatie, nu iti trebuie nimic.
RăspundețiȘtergereInteleg. Din cate am incercat si eu sa ma lamuresc, situatia traducatorului in Italia este inca si mai putin reglementata decat in Romania. Aparent, nu exista nicio lege speciala in acest domeniu prin stivale :-)
RăspundețiȘtergereIdeea cu scrisorica e foarte bună, eu nu am răbdarea necesară să frunzăresc legile. Însă nu încurajez jupuiala SRL-urilor prin faptul că nu fac nicio traducere legalizată facilitată de acestea. Pentru legalizate dacă am clienţi direcţi bine, dacă îmi trimit notarii la fel, excelent, dacă nu nici nu mă obosesc să traduc. Pentru România. Pentru alte ţări mi s-a cerut şi am făcut, fiindcă mi-au acceptat preţul. Şi fie el şi de intermediere, e mult mai bun decât preţul întreg de aici.
RăspundețiȘtergereDraga Siginutz,
RăspundețiȘtergereesti un model pentru mine. Unul pozitiv :-)