joi, 1 octombrie 2009

Cum să închizi un S.R.L. care intermediază traduceri autorizate. Sau pe toate (episodul 4)

Vezi episodul 1 aici.

Vezi episodul 2 aici.

Vezi episodul 3 aici.

Mnoa, deci i-ar ostenitu-m-am să le scriu autorităţilor, nu din hărnicie (maniere ce-mi repugnă, mai ales când stau cu picioarele răşchirate în cancelarie în vreme ce folderul îmi explică în poziţie de drepţi că fac ce fac şi pun problemele şcolii pe ultimul loc), deci nu din hărnicie sau tembelism mă agit aşa, ci ca să lămuresc nişte probleme grave pentru ghilda traducătorilor, vestita breaslă în care se intră ca-ntr-un bar american şi se iese... aici am rămas în pană de inspiraţie, vai, sunt un om pierdut, că nu opreşte nimeni să mă depaneze.

Deci, după cum promiteam anterior, le-am scris celor de la Registrul Comerţului. Textul e acesta:

Către Registrul Comerţului,

Subsemnatul, eu, identificat cu Cartea de Identitate serie xx nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, în calitate de traducător autorizat pentru limba xxx cu Autorizaţia nr. xxxxx, eliberată de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, aş dori să mă lămuriţi în privinţa unei situaţii existente actualmente în domeniul traducerilor autorizate din România. Fac referire la activitatea unor S.R.L.-uri care intermediază înscrisurile legalizate notarial şi executate de traducătorii autorizaţi.

Voi descrie succint situaţia, făcând trimiterile legale acolo unde acestea se impun. Conform doctrinei, persoanele juridice au o capacitate de folosinţă specializată, în acord cu scopul lor. Astfel, un S.R.L. nu poate desfăşura activităţi în afara obiectului principal de activitate şi a obiectelor secundare menţionate în statut. Intermediarii neautorizaţi de pe piaţa traducerilor se prevalează de codul CAEN 7485 “Activităţi de traducere şi secretariat”, în baza căruia încheie contracte de prestări-servicii cu traducători autorizaţi. Aceştia din urmă îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor. Colaborarea S.R.L.-ului neautorizat cu P.F.A.-ul autorizat se desfăşoară astfel: societatea comercială găseşte beneficiari ai traducerilor persoane fizice cărora le sugerează prin afişarea reclamei “TRADUCERI AUTORIZATE” că în spaţiul ei, personalul de care dispune îşi desfăşoară activitatea la care face publicitate, apoi transmite comanda persoanei autorizate, care o execută şi facturează S.R.L.-ul. După ce beneficiarul primeşte preţul final, entitatea comercială prelevează din el 30-50%, în baza unui acord de prestări-servicii încheiat în bună formă, sau a unei simple înţelegeri verbale.

Pe de altă parte, activitatea de traducător autorizat de Ministerul Justiţiei este reglementată de următorul cadru legal:

a) Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de Ministerul Justiţiei, care specifică la art. 2: “Activitatea de interpret si/sau de traducator pentru instantele judecatoresti, parchetele de pe langa instantele judecatoresti, organele de cercetare penala, birourile notarilor publici, avocati si pentru Ministerul Justitiei se efectueaza de persoane atestate in profesie si autorizate de Ministerul Justitiei.”
b) Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 178/1997, care la art. 9 menţionează: “Selectarea interpretilor si a traducatorilor se face de catre beneficiarii prestatiei, numai dintre persoanele autorizate in acest scop si inregistrate la tribunale.”
c) Diferite Ordine ale ministrului justiţiei (mai ales 233/C/1996 şi 722/2009).

În cele din urmă, întrebările mele sunt următoarele:

1) Putem vorbi în această situaţie frecvent întâlnită de o depăşire a capacităţii de folosinţă a societăţii comerciale, prin confuzia între legea generală (codul CAEN 7485) şi legea specială (Legea nr. 178/1997)?

2) Codul CAEN 7485 permite activităţile de intermediere în traduceri sau presupune efectuarea lor de către salariaţii S.R.L.-urilor?

3) Având în vedere că Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 233/C/1996 spune în anexa 1, pct. 5: “Traducătorii autorizaţi pot să-şi desfăşoare activitatea fie ca liber-profesionişti, fie ca angajaţi ai unui birou notarial. În calitate de liber-profesionişti, traducătorilor le sunt aplicabile dispoziţiile legale cu privire la calcularea şi plata impozitului pe veniturile realizate din aceasta activitate”, în ce condiţii legale poate un traducător să colaboreze cu un S.R.L., prestând la cererea entităţii comerciale servicii în vederea vinderii lor ulterioare către beneficiar,?

4) Având în vedere specificul activităţii de traducere efectuată în baza autorizaţiilor eliberate de Ministerul Justiţiei, vă rog să-mi spuneţi dacă se încadrează în codul CAEN 7485 sau în altul.

5) Dat fiind faptul că multe S.R.L.-uri percep de la clienţi un adaos comercial la preţul legalizării notariale, intermediind până la urmă şi aceste servicii juridice, este legal acest lucru şi în baza căror prevederi legislative?

Vă rog să-mi daţi un răspuns oficial, care să poată fi folosit în instanţă.

Cordial,
eu, acasa,azi


Înainte să vă spun ce urmăresc cu ţidula asta, remarcaţi vă rog arta prozatorului român. Fiţi un pic antenă la fraza asta: “Subsemnatul, eu, identificat cu Cartea de Identitate serie xx nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, în calitate de traducător autorizat pentru limba xxx cu Autorizaţia nr. xxxxx, eliberată de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, aş dori să mă lămuriţi în privinţa unei situaţii existente actualmente în domeniul traducerilor autorizate din România.” Nu vă sună cunoscut? M-am prins, sunteţi praştie. Pai am mai folosit-o şi atunci când am scris la Ministerul Justiţiei. Şi ştiţi ce? Am s-o folosesc şi când am să scriu la Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Procedura asta formidabilă am învăţat-o de la o coleguţă din liceu, care făcuse şi ea o introducere-tip la literatura română. Deci subsemnatul cutare, mare scriitor (asta poate fi şi poet, şi prozator, şi dramaturg, şi reclamagiu), chiar cel mai mare numitor comun, în caz de avânt la examen, ocupă un loc inconfundabil în istoria literaturii române. Inconfundabil, evident, pentru că numai un bou de elev ar putea avea dubii când să aleagă între George Minulescu şi Ion Coşbuc. Aşa. După care intervine o frază legată de contribuţii decisive în privinţa reînnoirii artei, musai de zis că a fost un deschizător de drumuri (de-ai spune că toţi scribalăii noştri au tăiat autostrăzi prin programa şcolară). Ciac-pac, şi ai introducerea passe-partout, consulţi subiectul de pe tablă, o cârpeşti aici un pic, o ciufuleşti acolo să vadă comisia că te-ai oploşit pe subiect ca cloşca pe ouă, şi demaraju-i gata. După care mai vezi.

Tare mă bucur când reiterez isprăvile învăţate în şcoală, uite că n-a dat tata degeaba parale ca să mă vadă om cu carte. Ia să fi fost un ageamiu, gata să compun câte o introducere la fiecare adresă trimisă la cele autorităţi. Rodeam pixul în căutarea inspiraţiei? Rodeam! Dar nu. Şi chestia e că după ce-ai scris introducerea, care-i fix cea mai dificilă etapă, atunci totul curge de la sine, ca apa de la robinet.

Mnoa, ce voiam să mai zic. Le-am scris şi celor de la giudeţ, şi celor din capitală. Oglinjoară-oglinjoară, ia să vedem cine dă cel mai fain răspuns din ţară.

Un comentariu: