marți, 24 iunie 2008

CIRBE

La Central de Información de Riesgos, Banco de España - Centrul de Informare a Riscurilor, Banca Spaniei

ASNEF

Asociación Nacional de Establecimientos Financieros de Créditos - Asociatia Nationala a Stabilimentelor Financiare de Credite

RAI

Registro de Aceptaciones Impagadas - Registrul de Acceptari Neplatite

CEPB

Caja de Ahorros y Pensiones de Barcelona, cunoscuta si sub numele de ”la Caixa”

vineri, 20 iunie 2008

Lexic: diritti del lavoro

assunto – angajat (participiu verbal);

aziendale – de întreprindere;

Contratto Collettivo Nazionale di Lavoro (CCNL) – Contract Colectiv Naţional de Muncă;

Direzione Regionale e Provinciale del Lavoro – Direcţia Regională şi Provincială de Muncă;

erogare – 1. a acorda o sumă; 2. a furniza;

essere capace di prendere in autonomia delle decisioni – a f capabil de a lua decizii în mod independent;

essere promosso – a fi promovat;

firmare – a semna;

fissato per legge – fixat prin lege;

gli enti previdenziali – organismele de asigurări sociale;

i contratti co.co.co. (le collaborazioni coordinate e continuative) – colaborări coordonate şi continuative (contract de colaborare);

i contributi pensionistici – contribuţiile la fondul de pensie;

i contributi previdenziali ed assistenziali – contribuţii la fondul de pensii şi la asigurările sociale;

i giorni lavorativi – zile lucrătoare;

i rapporti di collaborazione – legături de colaborare;

il concetto – concept;

il congedo matrimoniale – concediu cu ocazia căsătoriei;

il contratto a tempo determinato – contract pe perioadă determinată;

il contratto a tempo indeterminato – contract pe perioadă nedeterminată;

il contratto a termine – contract pe perioadă determinată;

il contratto collettivo di riferimento – contractul colectiv de referinţă;

il contratto di assunzione – contractul de angajare;

il contratto di fornitura di lavoro temporaneo – contract de furnizare a forţei de muncă temporare; este vorba despre contractul prin care agenţia se obligă să închirieze întreprinderii utilizatoare angajaţi pentru o anumită perioadă;

il contratto di lavoro – contract de muncă;

il contratto di lavoro ripartito – contract de muncă repartizată (job sharing);

il datore di lavoro – cel care oferă locuri de muncă, angajator;

il diritto – drept; (pl.) diritti;

il diritto allo studio – dreptul la studiu;

il dovere – datorie, obligaţie; (pl.) doveri;

il lavoratore – angajat, om al muncii; (fem.) lavoratrice;

il lavoro a chiamata – angajare la apel; angajatul este permanent la dispoziţia întreprinderii care poate să-l cheme pe baza exigenţei de moment (job on call);

il lavoro a progetto – angajare pe proiect (pe lucrare determinată);

il lavoro interinale – angajare pe perioadă/lucrare determinată; mai este numit şi “lavoro in affitto” (staff leasing), pentru că angajatul este “închiriat” de la o altă firmă;

il lavoro stagionale – muncă sezonieră;

il lavoro straordinario – muncă suplimentară;

il licenziamento – concedierea;

il livello di inquadramento – nivel de încadrare în muncă;

il mondo del lavoro – lumea muncii, câmpia muncii;

il motivo illecito e discriminante – motiv ilicit sau discriminatoriu;

il periodo di prova – perioada de probă;

il permesso retribuito – permisiune de absentare retribuită;

il preavviso – preaviz;

il pretesto di licenziamento – pretext de concediere;

il recesso del lavoratore – încheierea contractului de muncă la decizia angajatului;

il recupere delel forze intellecttuali e fisiche – recuperarea forţelor intelectuale şi fizice;

il riposo settimanale – repaus săptămânal;

il titolo di studio – nivel profesional recunoscut prin diplome;

il trattamento retributivo minimo garantito – salariul minim garantat;

il turno – schimb, tură;

il vinculo di esclusività – clauză de exclusivitate;

Imposta sul Reddito delle Persone Fisiche (IRPEF) – impozitul pe venitul persoanelor fizice;

Ispettorato del Lavoro – Inspectoratul de Muncă;

Istituto Nazionale per l’Assicurazione contro gli Infortuni di Lavoro (INAIL) – Institutul Naţional de Asigurare împotriva Accidentelor de Muncă;

Istituto Nazionale Previdenza Sociale (INPS) – Institutul Naţional de Asigurări Sociale;

l’agevolazione – înlesnire, facilitate;

l’ammontare retributivo – retribuţia totală;

l’assenza dal lavoro – absenţa de la locul de muncă;

l’assenza per gravidanza – absenţă pe caz de graviditate;

l’assenza per malattia – absenţă pe caz de boală;

l’assenza per servizio militare – absenţă din cauza serviciului militar;

l’associazzione sindacale – asociaţie sindicală;

l’assunzione – angajare;

l’attività sindacale – activitatea sindicală;

l’estinzione del rapporto – încheierea relaţiei de muncă;

l’impiegato statale – funcţionar al statului;

l’indennità – indemnizaţie, compensaţie;

l’indennità per malattia – indemnizaţie pentru boală;

l’orario contrattuale – program de lucru obişnuit;

l’orario di lavoro – program de lucru;

la busta paga – plic ce conţine salariul;

la condivisione del lavoro (job sharing) – condiviziunea locului de muncă;

la decorrenza – termen de începere;

la mansione – încadrare, îndatorire, slujbă;

la mensilità aggiuntiva – salariu suplimentar;

la non licenziabilità – dreptul de a nu fi dat afară, de a nu fi concediat;

la proroga – prelungire;

la quattordicesima (mensilità) – al paisprezecelea salariu;

la regola – regula; (pl.) regole;

la retribuzione – salariu, retribuţie;

la retribuzione lorda – salariul brut;

la riduzione – reducere;

la risoluzione del rapporto di lavore – încheirea relaţiei de lucru;

la scadenza – scadenţă;

la sicurezza sul lavoro – protecţia muncii;

la tendenza – tendinţă (pl. tendenze);

la trattenuta – scădere, reţinere din salariu;

la tredicesima (mensilità) – al treisprezecelea salariu;

le ferie – vacanţă, concediu;

le lavorazioni di carattere stagionale – sarcini cu caracter sezonier;

le malattie ed infortuni – boli şi accidente de muncă;

le misure di sicurezza – măsurile de securitate;

le ore giornaliere – ore zilnice;

lo sciopero – grevă;

oneri sociali – obligaţii sociale (plătite de angajator în favoarea asigurării sociale a angajaţilor);

per iscritto – în scris;

Servicio Sanitario Nazionale – Serviciul Sanitar Naţional;

Trattamento di fine rapporto (TFR) – (literal: tratament pentru sfârşitul relaţiei) este un drept garantat tuturor angajaţilor, indiferent de cauzele întreruperii raportului de muncă; este vorba despre o sumă economisită care creşte de-a lungul raportului de muncă; pentru fiecare an de activitate prestată angajatorul trebuie să economisească în contul angajatului o sumă egală cu aproximativ salariul pe o lună;
la sfârşitul relaţiei de muncă, suma totală este înmânată angajatului;

usufruire – a beneficia de ceva, a avea uzufructul;

violare gli obblighi contrattuali – a încălca obligaţiile contractuale;

joi, 19 iunie 2008

Câteva observaţii asupra încheierilor de legalizare “în alb”

Probabil că nu există nici un traducător autorizat din ţara asta căruia să nu i se fi făcut, măcar o dată la câteva luni de activitate, oferta “tentantă” de a lucra cu un birou de traduceri aflat în altă localitate, adesea aflată la sute de kilometri distanţă de locuinţa lui. E greu s-o refuzi, întâi şi întâi de toate pentru că ţi se oferă deschiderea spre o piaţă pe care altcumva nu ai cum s-o valorifici: ce şanse are un traducător din Satu Mare să facă vreo lucrare la Caracal, altcumva decât prin intermediul unui intermediar generos?

Aparent, e o mare şansă, însă din start se ridică unele semne de întrebare: de ce întreprinzătorul din Caracal nu se apelează la confraţii de acolo? Oare şi-a compromis relaţiile cu toţi traducătorii de pe plan local, şi acum caută fraieri la Satu Mare? Şi întrebarea reciprocă: oare mie mi-ar conveni ca un geambaş care n-are nici în clin nici în mânecă cu traducerile să caute outsideri la 200 km de oraşul în care traduc eu? Dacă numai aceste două întrebări ar fi puse de fiecare traducător căruia i se oferă această pleaşcă, genul acesta de combinaţie s-ar dovedi fără succes. Însă cea mai importantă conotaţie a ei este departe de a fi aceasta.

În mod normal, activitatea de traducător de documente presupune lucrul pe un document original. Pentru aceasta, e implicit ceea ce spun, traducătorul autorizat consultă în mod nemijlocit documentul şi, după executarea traducerii, ştampilează şi semnează o încheiere de legalizare pe care apoi o supune legalizării notariale. La rândul său, notarul autentifică semnătura traducătorului, el neavând competenţe în direcţia verificării traducerii propriu-zise. Din punct de vedere juridic, responsabilitatea traducerii îi revine în exclusivitate traducătorului, care prestează pe lângă serviciul intelectual (traducerea propriu-zisă) şi un "gir de onestitate" (el garantând că traducerea a avut loc de pe înscrisul original, sau, după caz, pornind de la un fax, sau de la o copie legalizată). Poate părea plin de redundanţe ceea ce am scris în acest paragraf, dar aspectul acesta meticulos nu trebuie să fie trecut cu vederea. Face parte din meserie.

Ce se întâmplă când traducătorul din Satu Mare îşi începe colaborarea cu biroul din Caracal? Normal, actele ar trebui să călătorească în original pe ruta Caracal-Satu Mare, unde să fie ştampilate de către traducător, traduse, apoi expediate împreună cu traducerile pe ruta Satu Mare-Caracal. Acesta este circuitul firesc, însă drumul cronofag (la care se adaugă riscul inerent al rătăcirii lor), face ca opţiunea aceasta să dispară pur şi simplu. Biroul propune atunci o “soluţie” menită să accelereze procesul: actele sunt expediate sub formă electronică (scanate sau pe fax), iar traducătorul este rugat să trimită in plic un număr de încheieri de legalizare “în alb”. Teoretic, atunci când traducerea este finalizată, ea zboară agăţată de un e-mail şi este imprimată pe versoul unei încheieri de legalizare pre-ştampilate şi pre-semnate de traducător. Aparent, totul e în regulă, însă în realitate lucrurile stau pe dos decât par.

Prima mare hibă este aceea că traducătorul nu se poate asigura că ceea ce a tradus (şi pentru care mărturiseşte în încheierea de legalizare) este forma originală a documentului sau un fals grosolan. Este atât de uşor să manipulezi un document scanat sau care urmează să fie trimis pe un fax încât până şi un copil poate pune la cale o fraudă. Şi riscul este cu atât mai mare cu cât entitatea numită “birou de traduceri” (care poate avea ca activitate principală orice, inclusiv vânzarea de încălţăminte sau salon de înfrumuseţat cucoane, cunosc cazuri concrete) nu are nici o responsabilitate juridică în tot acest aranjament. Singurul care riscă ceva la toată afacerea asta este traducătorul, care sub nici o formă nu are voie să înmâneze cuiva o încheiere de legalizare “în alb”. De fiecare dată când o duduie din Caracal s-a străduit să mă convingă prin telefon că nu are nici un interes să-mi facă necazuri, m-a buşit râsul, şi niciodată n-am izbutit să mă cenzurez.

Şi asta pentru că există o metodă infailibilă prin care genul acesta de încredere se poate întoarce împotriva traducătorului naiv. Caz concret: să presupunem că cineva vrea să pună mâna pe o locuinţă, falsificând câteva rânduri dintr-o împuternicire venită din străinătate. Nimic mai simplu, totul e să fie găsit un traducător bun de fraierit. Se contactează fazanul, căruia îi lucesc ochii după perspectiva unor câştiguri babane în celălalt colţ al ţării. Eventual se joacă de câteva ori comedia unor traduceri plătite cu tarife mirobolante. Când guvidele e copt, i se trimite o procură niţel modificată (nu trebuie să fii expert în Corel Draw ca să piepteni un paragraf, mai mult nu trebuie). Pe baza ei se realizează ulterior o tranzacţie frauduloasă. După câteva luni, proprietarul de drept se întoarce în ţară, unde constată paguba. Fireşte, caută versiunea procurii în limba română, vede hiba, după care se aruncă la gâtul traducătorului. Acesta poate încerca, supremă prostie, să dea vina pe “biroul de traduceri”, dar la un proces gogomănia nu ţine, traducerea e “în regulă”, adică semnată şi ştampilată de traducător, pe baza documentului original (pe care, cum ziceam, în răspărul meticulozităţii şi a ontologiei profesionale, acesta nu l-a mai consultat, încrezându-se într-o persoană pe care cel mai probabil n-a “cunoscut-o” decât în timpul unor convorbiri telefonice). Ţeapa e infalibilă, cum spuneam, iar traducătorul, pe lângă suspendarea irevocabilă a autorizaţiei, mai primeşte cadou şi plata unor despăgubiri care se pot întinde pe zeci de ani. Concomitent, biroul de traduceri, aşa cum ziceam, scapă basma curată, şi poate căuta un nou fazan pentru o nouă fraudă bănoasă.

O altă metodă prin care traducătorul autorizat poate fi înşelat dacă se pretează la completarea unor încheieri de legalizare “în alb” este bazată pe faptul că acesta nu poate şti cu exactitate pe ce documente vin amplasate aceste capete de document. Să presupunem că unul dintre ele vine lipit pe o procură foarte lungă, de 10 pagini. Numai că biroul are un traducător fără autorizaţie, de regulă un student, care lucrează cu mult sub preţul pieţei. În acest caz, traducătorului care a completat legalizările i se comunică ceva foarte mic, un cazier sau un certificat de naştere, care ocupă doar o pagină. Neştiind mânăria, el va traduce şi încasa contravaloarea unei singure pagini, bifând în carneţelul său încă o încheiere de legalizare utilizată. Concomitent, studentul va traduce 10 pagini la preţ de 5 (în cel mai bun caz). 5 + 1 = 6, mai rămân patru pagini pe care biroul le-a obţinut moca printr-o simplă învârteală. Fiind la sute de kilometri distanţă, traducătorul poate fi “lucrat” după metoda asta ori de câte ori se iveşte ocazia. Mai are rost să spun că este absolut ilegal ca încheierea de legalizare a unui profesionist să se afle asociată unei traduceri cu care el nu are nici în clin nici în mânecă?

Să recapitulăm:

1) este absolut ilegal să dai cuiva încheieri de legalizare “în alb”; este nu doar neprofesionist, ci şi extrem de riscant (inclusiv penal);

2) dacă nu eşti lacom, sub nici o formă nu-ţi vei pune sub semnul întrebării demnitatea profesională şi chiar o sursă constantă de venit;

3) relaţia dintre un traducător autorizat şi un birou de traduceri aflat la sute de kilometri este din start compromisă, primul riscând constant totul, în vreme ce a doua entitate nu riscă niciodată nimic. Nu e vorba de un parteneriat, asta e din start imposibil.

marți, 17 iunie 2008

Prevederi legale despre plata traducatorilor si interpretilor autorizati care presteaza pt. instante

Dupa cum se stie, legea speciala care reglementeaza plata traducatorilor si interpretilor autorizati care presteaza pentru instante este Legea nr. 178/1997 cu modificarile si completarile ulterioare. Ultimele modificari si completari sunt in Legea nr. 110/2005, art. I, alin. 2:

Art. 1. – (1) Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justitiei, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si Parchetul National Anticoruptie sunt autorizate sa foloseasca, pe baza de contracte civile pentru prestari de servicii, interpreti si traducatori pentru efectuarea traducerilor în si din limbi straine.

(2) Instantele judecatoresti, parchetele de pe lânga acestea si organele de cercetare penala utilizeaza interpreti si traducatori, în conditiile stabilite de Codul de procedura penala sau de Codul de procedura civila, dupa caz, precum si de Legea nr.189/2003 privind asistenta judiciara internationala în materie civila si comerciala, de Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala si de tratatele internationale ratificate de România.

Am vrut sa vad care sunt conditiile stabilite de Codul de Procedura Civila, Codul de Procedura Penala, Legea nr. 189/2003 si Legea nr. 302/2004 si le-am studiat pe toate. Iata ce am gasit:

I. CODUL DE PROCEDURA CIVILA prevede urmatoarele, legat de utilizarea de catre instante si plata traducatorilor si interpretilor autorizati:

Art. 112 alin. 5:

5. aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Cand dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii cati parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris, pentru instanta; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul.

Se va putea depune si numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanta sa dispuna, la nevoie, infatisarea inscrisului in intregime.

Daca inscrisurile sunt scrise in limba straina sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.

Cand reclamantul voieste sa-si dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul paratului, va cere infatisarea in persoana a acestuia.

Cand se va cere dovada cu martori, se va arata numele si locuinta martorilor;


Art. 141

Cand se tagaduieste exactitatea traducerii in limba romana sau a scrierii cu litere latine, facuta de parte, instanta poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine sa se faca de un traducator autorizat sau, in lipsa, de o persoana de incredere, in care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

Paratul va face aceasta cerere prin intampinare, iar reclamantul la primul termen de infatisare.


Art. 142

Daca partea sau martorul nu cunoaste limba romana, se va folosi un traducator autorizat sau, in lipsa, o persoana de incredere, in care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.

Judecatorul poate indeplini functiunea de traducator fara a depune juramant.


Cam asta prevede Codul de Procedura Civila legat de traduceri si traducatori autorizati. Avand in vedere ca in articolele de mai sus se zice ca in cazul traducatorilor autorizati se vor aplica dispozitiile referitoare la experti, am cautat sa vad care sunt acelea, si am gasit:

Art. 170

Cand s-a incuviintat o cercetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligata ca, in termen de 5 zile de la incuviintare, sa depuna suma statornicita de instanta pentru cheltuielile de cercetare, drumul si despagubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instantei.

Cand s-au incuviintat partilor dovezi potrivit dispozitiilor Art. 138 pct. 2 si 4, termenul de mai sus poate fi prelungit pana la 15 zile.

Neindeplinirea acestor obligatii atrage decaderea, pentru acea instanta, din dovada incuviintata.


Am mai gasit si:

Art. 274

Partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.

Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura si impozit proportional, plata expertilor, despagubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.


Iar in ce priveste arbitrajul:

Art. 359

Cheltuielile pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului, precum si onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a partilor, arbitrilor, expertilor, martorilor, se suporta potrivit intelegerii dintre parti.

In lipsa unei asemenea intelegeri, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral daca cererea de arbitrare este admisa in totalitate sau proportional cu ceea ce s-a acordat, daca cererea este admisa in parte.



II. CODUL DE PROCEDURA PENALA - in el exista un capitol special dedicat folosirii interpretilor:

Art. 128: Cazurile si procedura de folosire a interpretilor

(1) Cand una dintre parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romana ori nu se poate exprima, organul de urmarire penala sau instanta de judecata ii asigura in mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de parti; in acest din urma caz, el trebuie sa fie un interpret autorizat, potrivit legii.

(2) Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in cazul cand unele dintre inscrisurile aflate in dosarul cauzei sau prezentate in instanta sunt redactate intr-o alta limba decat cea romana.

(3) Dispozitiile art. 83, 84 si 85 se aplica in mod corespunzator si interpretului.

M-am uitat sa vad care sunt dispozitiile acestor articole si iata ca nu au nicio legatura cu plata interpretilor autorizati, ci se refera la obligatia de infatisare la data, ora si locul de pe citati, intrebari prealabile care le sunt puse acestora, aceleasi intrebari ca la martori, juramantul ce trebuie depus, care iarasi e la fel ca la martori; nu mai reproduc aceste articole, fiindca nu sunt relevante pentru ceea ce ne intereseaza pe noi, adica plata traducatorilor si interpretilor autorizati:

Insa exista o sectiune speciala in Codul de Procedura Penala care se refera la cheltuielile judiciare, iar art. 190 se refera clar la sumele cuvenite interpretilor autorizati:

Art. 189: Acoperirea cheltuielilor judiciare

(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.

(2) Cheltuielile judiciare prevazute in alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, dupa caz, in bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 190: Sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului

(1) Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere, locuinta si altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.

(2) Martorul, expertul si interpretul care sunt salariati au dreptul si la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuita de chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata.

(3) Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este indreptatit sa primeasca si o compensare.

(4) Expertul si interpretul au dreptul si la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute prin dispozitii legale.

(5) Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 si 4 se platesc pe baza dispozitiilor luate de organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se platesc martorului imediat dupa infatisare, iar expertului si interpretului, dupa ce si-au indeplinit insarcinarile.

(6) Suma care reprezinta venitul aratat in alin. 2 se plateste de cel la care lucreaza.

III. LEGEA nr. 189/2003:

Traducerea cererii şi a documentelor anexă (precizarea mea: se refera la cererea de chemare in judecata):

Art.7.-Dacă prin convenţii internaţionale nu se prevede altfel, cererea şi documentele anexă vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel:

a) cererea de asistenţă judiciară internaţională – prin grija Ministerului Justiţiei;

b) documentele anexă – prin grija autorităţilor judiciare române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţile sunt scutite de plata cheltuielilor judiciare;

c) formularul de dovadă a comunicării va avea titlul şi menţiunile tipărite în limbile franceză, engleză şi germană, prin grija Ministerului Justiţiei.

Forma actelor de comunicat

Art.12.-(1) Documentele ce se cer a fi comunicate unei persoane fizice sau juridice române sunt însoţite de o traducere în limba română.

(2) În cazul în care documentele nu sunt traduse, destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala autorităţii judiciare solicitante.

Traducerea cererii şi a răspunsului (precizarea mea: se refera la cerere de comisie rogatorie)

Art.19.-(1) Cererea de comisie rogatorie este redactată în limba română de către autoritatea judiciară solicitantă.

(2) Traducerea oficială a cererii în limba autorităţii statului solicitat se asigură de către Ministerul Justiţiei, nefiind necesară atunci când comisia rogatorie se efectuează de misiunile diplomatice sau consulare ale României.

(3) Traducerea răspunsului la cererea de comisie rogatorie se efectuează de către Ministerul Justiţiei.

Cheltuieli

Art.25.-
Sub rezerva reciprocităţii, îndeplinirea comisiei rogatorii nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate, cu excepţia celor determinate de:

a) traducerea cererii şi a documentelor anexă, atunci când nu au fost primite traduse în limba română sau în limbile franceză sau engleză;

b) folosirea interpreţilor;

c) folosirea experţilor.


IV. LEGEA nr. 302/2004

ARTICOLUL 17

Limbile utilizate

(1)
Cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie penală adresate României şi actele anexe trebuie însoţite de o traducere în limba română sau în una din limbile engleză ori franceză.

(2) Cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie penală formulate de autorităţile române şi actele anexe vor fi însoţite de traduceri în una din limbile prevăzute în instrumentul juridic aplicabil în relaţia cu statul solicitat. Traducerea cererilor şi a actelor anexe se realizează de autoritatea judiciară solicitantă.

(3) Răspunsul la cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie penală adresate României va fi redactat în limba română, traducerea acestuia în limba oficială a statului solicitant sau în una din limbile engleză ori franceză fiind facultativă, cu excepţia cazului în care prin instrumentul juridic internaţional aplicabil se dispune altfel.

ARTICOLUL 39

Examenul de regularitate internaţională
(precizarea mea: in legatura cu cererea de extradare, se examineaza daca este justificata, daca sunt indeplinite toate cerintele de solutionare a ei)

(1)

c)
cererea şi actele privitoare la extrădare în vederea judecăţii sau pentru executarea pedepsei sunt însoţite de traduceri conform prevederilor art.17.

alin. (2) [...] În situaţia în care cererea de extrădare şi documentele anexe nu sunt însoţite de traduceri în limba română urmează ca parchetul competent să ia măsuri pentru efectuarea unei traduceri cât mai urgente.


ARTICOLUL 67

Procedura
(precizarea mea: de extradare)

(7) În termen de 72 de ore de la primirea încheierii prevăzute la alin.(3) sau, după caz, a încheierii instanţei de recurs prin care s-a hotărât solicitarea extrădării, preşedintele secţiei penale a curţii de apel competente formulează cererea de extrădare şi o transmite, însoţită de actele prevăzute la art.38 alin.(2) şi de traduceri certificate în limba statului solicitat sau în limbile engleză sau franceză, direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, care examinează îndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională pentru a se solicita extrădarea. Dispoziţiile art. 39 se aplică în mod corespunzător.

ARTICOLUL 86

Proceduri prealabile
(precizarea mea: in legatura cu mandatul de arestare european)

(2) Autoritatea judiciară de executare română verifică în prealabil dacă mandatul european de arestare este însoţit de traduceri, potrivit art.79 alin.(4) din prezenta lege. În cazul în care mandatul nu este tradus, autoritatea judiciară de executare română poate comunica acest lucru autorităţii judiciare emitente, cu scopul de a remite traducerea în cel mai scurt timp posibil, sau poate dispune efectuarea traducerii, dacă este posibil. Procedura se va suspenda până la primirea traducerii.

ARTICOLUL 102

Predarea ulterioară
(precizarea mea: predare de catre statul roman catre alt stat membru a unei persoane pt. care s-a emis un mandat de extradare european)

(3) În situaţiile nereglementate în alin.(2), este necesară aprobarea autorităţii judiciare de executare, care se va solicita în conformitate cu dispoziţiile art.77, anexând cererii informaţiile prevăzute la art.79 alin.(1) şi însoţite de o traducere.

ARTICOLUL 138

Procedura prealabilă
(precizarea mea: de transferare a unui resortisant străin condamnat de o instanţă română)

(2) După primirea actelor şi informaţiilor prevăzute la alin.(1), Ministerul Justiţiei le va traduce şi apoi le va transmite, împreună cu cererea de transferare, autorităţii centrale din statul de executare, de la care va solicita, totodată, transmiterea documentelor prevăzute la art.134 alin.(1), precum şi hotărârea privind acceptarea cererii de transferare.

ARTICOLUL 139

Soluţii
(precizarea mea: legate de cererea de trasnferare a unui resortisant străin condamnat de o instanţă română)

(8) În cazul unei persoane care, după ce a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă pronunţată de o instanţă română, evadează şi se refugiază pe teritoriul statului al cărui resortisant este, statul român poate să adreseze acestui stat o cerere de preluare a executării condamnării. Cererea se formulează de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de executare. Cererea poate include şi solicitarea ca statul pe teritoriul căruia s-a refugiat condamnatul să ia măsura arestării acestuia sau orice altă măsură pentru a garanta că evadatul va rămâne pe teritoriul său până la comunicarea hotărârii asupra cererii de preluare a executării. După traducerea cererii şi a actelor-anexe acestea se transmit Ministerului Justiţiei, spre a fi comunicate autorităţii centrale din statul solicitat.

Deci acestea sunt prevederile legale care reglementeaza folosirea traducatorilor si interpretilor autorizati de catre instante si plata acestora. In multe cazuri, dupa cum se vede in Legea nr. 189/2003 si in Legea nr. 302/2004, Ministerul Justitiei este cel care dispune efectuarea traducerilor, deci inseamna ca le si plateste. Aceasta situatie este reglementata de art. I alin. 2 din Legea nr. 110/2005 de modificare a Legii nr. 178/1997:

Art. 1. – (1) Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justitiei, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si Parchetul National Anticoruptie sunt autorizate sa foloseasca, pe baza de contracte civile pentru prestari de servicii, interpreti si traducatori pentru efectuarea traducerilor în si din limbi straine.

Deci cu M.J. e rezolvata problema, el are traducatorii si interpretii autorizati ai lui, cu care are, sau ar trebui sa aiba, incheiate contracte civile pt. prestari servicii.

Problema care ramane este plata traducatorilor si interpretilor autorizati folositi de instante. Legea nr. 189/2003, Legea nr. 302/2004, Codul de Procedura Civila si Codul de Procedura Penala nu contin termene de plata clare. In cele 2 legi nu se zice nimic de vreun termen de plata, se zice doar cine trebuie sa plateasca traducerile: ori Ministerul Justitiei, ori instanta care a solicitat traducerile, ori partile.

Codul de Procedura Penala: in art. 128 se prevede ca organul de urmarire penala sau instanta de judecata ii asigura in mod gratuit folosirea unui interpret partii care nu stie limba romana etc.; gratuit pt. parte, in sensul ca instanta plateste interpretul, nu ca interpretul ar fi obligat sa lucreze gratis! Acest fapt este confirmat de art. 190 alin. (5), care zice clar ca plata o face organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-a prezentat interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se platesc interpretului, dupa ce si-a indeplinit insarcinarile. Problema: termenul este foarte ambiguu: ce inseamna dupa? Poate fi in aceeasi zi imediat la terminarea interpretariatului, dar poate fi si dupa 2 saptamani, 3 luni, 5 ani etc.

In Codul de Procedura Civila se spune ca in cazul traducatorilor autorizati sunt valabile prevederile referitoare la experti; asta ar insemna ca ar trebui sa se aplice prevederile art. 170 CPC, care, reformulat sa se refere la traducatori si interpreti autorizati, ar prevedea ca partile care solicita traduceri si interpretariat, ar trebui sa depuna in termen de 5 zile, prelungibil pana la 15 zile, la greva instantei taxele care sa acopere serviciile traducatorilor si interpretilor autorizati. Pe de alta parte, acelasi CPC prevede ca partea care pierde procesul trebuie sa plateasca cheltuielile de judecata, in care intra si traducerile si interpretariatul. Numai ca aia nu se stie care e pana nu se termina procesul. De aia unele instante ii poarta pe traducatorii si interpretii autorizati cu anii pana acestia din urma ajung sa isi vada banii pt. prestatiile lor.

DAR: Chiar daca nu s-ar aplica art. 170 si s-ar aplica prevederea cum ca plateste partea care pierde procesul, CPC tot nu prevede niciunde ca partea care pierde procesul plateste direct traducatorului si interpretului autorizat si nici ca acesta din urma ar trebui sa astepte pana la terminarea procesului. Deci normal ar fi ca traducatorul si interpretul autorizat sa isi ia banii de la instanta care i-a trimis citatie, iar aceasta, la randul ei, n-are decat sa si-i recupereze ea de la partea care pierde procesul, cand o fi sa-l piarda, deci la terminarea procesului.

Deci concluziile ce se pot trage din toate astea ar fi ca legislatia este ambigua, neunitara si ca taman legea speciala, care se stie ca primeaza intotdeauna asupra oricarei legi generale, deci in cazul nostru Legea nr. 178/1997 este prost intocmita si insuficienta, iar modificarile ce i s-au tot adus nici vorba sa o fi imbunatatit, ba dimpotriva, au schimbat-o din rau in mai rau! Asa se intampla, fiindca in 1997 s-a elaborat de oameni fara nicio legatura cu profesia noastra si fara consultarea traducatorilor si interpretilor autorizati, iar modificarile aduse prin Legea nr. 281/2004 si Legea nr. 110/2005 s-au facut de asemenea fara consultarea traducatorilor si interpretilor autorizati. Legea 178/1997 cu modificarile si completarile ulterioare este cea care ar trebui sa contina prevederi clare legate de plata traducatorilor si interpretilor autorizati, cum reiese si din titlul legii: Lege privind autorizarea si plata traducatorilor folositi de ... bla bla bla. Deci e clar ca ne trebuie lege noua a traducatorului autorizat si a activitatii de traducere autorizata..

Propunerea mea: legea noastra cea noua ar trebui sa contina printre altele, urmatoarele prevederi:

1. institutiile si autoritatile de pe autorizatiile noastre sa lucreze direct cu traducatorii autorizati, nu prin intermediari, SRLuri etc.;

2. sa existe un sistem unitar de plata, adica tarife unice, exact cum e si in legea similara din Germania, Justizvergütungs- und -entschädigungsgesetz (abr. JVEG), adica aceleasi tarife la toate institutiile si autoritatile pt. care suntem autorizati sa lucram: adica pagina de traducere sa coste X lei si ora de interpretariat sa coste Y lei si la notariate, si la instante, si la Ministerul Justitiei, si la Politie, si la Consiliul Superior al Magistraturii etc.;

3. taxele de urgenta sa fie aceleasi la toate institutiile si autoritatile pt. care suntem autorizati sa lucram,

4. pagina sa fie definita clar si sa fie la fel la toate institutiile si autoritatile, de pilda la 1800 caractere cu spatii,

5. la toate institutiile si autoritatile plata traducatorului si interpretului autorizat sa se faca fie pe loc, in numerar, in aceeasi zi, fie in termen de X zile lucratoare de la data facturii (as propune 15 zile lucratoare).

6. pe fiecare zi de intarziere a platii, traducatorul si interpretul autorizat sa aiba dreptul sa perceapa dobanzi si penalitati de intarziere de X% din suma datorata, calculate de la data scadenta si pana la data platii efective.

7. traducatorul si interpretul autorizat sa fie obligat sa presteze pentru autoritatile si institutiile respective, la 2 refuzuri nejustificate in termen de 1 an de zile sa i se anuleze autorizatia, DAR:

8. existenta a 2 plati restante intr-un an de zile datorate de una din autoritatile si institutiile respective pentru prestatiile unuia si aceluiasi traducator si interpret autorizat sa constituie un motiv justificat de refuz al acelui traducator si interpret autorizat de a mai presta pt. acea autoritate sau institutie pana cand aceasta isi achita datoriile fata de el, cu dobanzile si penalitatile aferente, calculate de la data scadenta si pana la data platii efective.

[Material preluat de pe grupul google Clublul Traducatorilor. Autor: Ovidiu Katz]

sâmbătă, 7 iunie 2008

Despre relaţia dintre traducătorii autorizaţi şi birourile de traduceri

Un coleg s-a interesat dacă poate să apeleze, în calitate de traducător autorizat, la intermedierea asigurată de birourile de traduceri. După cum bine se poate constata citind Legea 178/1996, sintagma “birou de traduceri” nu există. Implicit, legea nu prevede acest tip de relaţie. Iată mai jos răspunsul primit:

/////////////////////////////////////////////////////////////
/////////////////////////////////////////////////////////////

Tel: 0253/237933 ; Tel / fax: 0253/237943
Str. 1 Decembrie 1918 cod. 1400
e-mail: itm_gorj@eltop.ro Tg. – Jiu , Gorj , România

CATRE

d-l Sichitiu Vasile

Tg-Jiu, casuta postala 602, oficiul 4

La adresa dumneavoastra, inregistrata la ITM GORJ sub nr. 3568/12.08.2005, prin care ne solicitati, in baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, sa va comunicam daca traducatorii autorizati in conditiile legii 178/1997 cu modificarile si completarile ulterioare isi pot desfasura activitatea prin societati comerciale, asociatii si fundatii fara scop patrimonial, sindicate, va facem cunoscute urmatoarele :

mentionam ca pentru a da curs solicitarii dumneavoastra a fost consultat si compartimentul Legislatie din cadrul Inspectiei Muncii Bucuresti, impreuna cu care s-a concluzionat ca traducatorii autorizati in conditiile legii 178/1997 nu isi pot desfasura activitatea prin societati comerciale, asociatii si fundatii fara scop patrimonial etc.

acestia insa pot desfasura activitate ca persoane fizice autorizate in conditiile Legii 300/28 iunie 2004 . Conform Hotaririi 1766/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 300/2004, codul CAEN pentru activitatile de traducere este 7485.

INSPECTOR SEF ADJ INSPECTOR DE MUNCA

EC. CARUNTU ALEXANDRU
JR. TURTOI LIDIA

luni, 2 iunie 2008

CVF

caballos de vapor fiscales - cal vapor fiscal (unitate de masura a puterii autovehiculelor care nu face parte din sistemul international de masuri)

MMR

masa máxima remolcable - masa maxima remorcabila

duminică, 1 iunie 2008

I.A.E.

Impuesto de Actividades Económicas - impozitul pe activitati economice