Cum să închizi un S.R.L. care intermediază traduceri autorizate. Sau pe toate (episodul 8)

Vezi episodul 1.

Vezi episodul 2.

Vezi episodul 3.

Vezi episodul 4.

Vezi episodul 5.

Vezi episodul 6.

Vezi episodul 7.

M-am gândit zilele trecute să încep un joc cu birourile care fac intermediere ilegală de traduceri în oraşul meu. Se numeşte: “Este ora patru, opeceul negru n-a venit”. Toată lumea tremură de emoţie, chirăie şi strigă gata s-o ia la fugă. Este ora cinci, opeceul negru n-a venit. Dansul continuă, ochii scrutează în zare apariţia cavaleriei de la opece. Am scris o nouă petiţie:

Către Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor xxxx,

Subsemnatul, io mi-s, identificat cu Cartea de Identitate serie xx nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, în dublă calitate de traducător autorizat pentru limba xxx cu Autorizaţia nr. xxxxx, eliberată de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, pe de o parte, şi de consumator, pe de altă parte, precum şi în calitate de membru al Uniunii Naţionale a Traducătorilor Autorizaţi din România, aş dori să vă semnalez un caz concret de publicitate înşelătoare, aşa cum este definită aceasta în Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, art. 6: “O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine informaţii false sau, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: a) existenta sau natura produsului ş.cl.”

În cazul în speţă este vorba despre:
S.C. xxx S.R.L.
administrator: xxx xxx
Jxx/xxx/xxxx
C.U.I. xxxxx
Punct de lucru: xxx, P-ţa xxx, nr. xxx, jud. xxx

Societatea comercială deformează comportamentul economic al consumatorilor, afectându-le capacitatea de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, afişând pe geamurile punctului de lucru şi pe o firmă stradală mesajul “TRADUCERI AUTORIZATE”, deşi nu are nicio posibilitate de a efectua în mod legal acest serviciu public de natură necomercială.

După cum se ştie, traducerile de înscrisuri oficiale se execută în baza unor legi speciale, Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti. În baza ei, Ministerul Justiţiei şi a Libertăţilor Cetăţeneşti eliberează o autorizaţii nominale care conferă unor persoane fizice dreptul şi îndatorirea de a efectua activităţile de traducere de înscrisuri şi de interpretariat juridic, conform art. 2: “Activitatea de interpret şi/sau de traducător pentru instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti, organele de cercetare penală, birourile notarilor publici, avocaţi şi pentru Ministerul Justiţiei se efectuează de persoane atestate în profesie şi autorizate de Ministerul Justitiei.” Niciodată în România, nu a fost autorizată o societate comercială să efectueze această activitate, şi în mod cert nici S.C. xxx S.R.L. nu constituie o excepţie.

Mai menţionez că Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 178/1997, la art. 9 statuează: “Selectarea interpreţilor şi a traducătorilor se face de către beneficiarii prestaţiei, numai dintre persoanele autorizate în acest scop şi înregistrate la tribunale.” Prin afişajul stradal pe care îl promovează, S.C. xxx S.R.L. creează confuzie în rândul consumatorilor, care se aşteaptă să găsească la punctul de lucru pe cei capabili să presteze serviciul de traduceri autorizate, şi nu pe nişte intermediari care cumpără aceste traduceri de la profesionişti pentru a le vinde mai departe, după adăugarea unor sume arbitrare, ca adaos comercial. Mai ales în conjunctura actuală marcată de criza economică, orice beneficiar ar evita plata unor comisioane de intermediere complet inutile.

Caracterul ilegal al activităţilor S.C. xxx S.R.L. mai reiese din faptele următoare:

a) Nu există contracte între această societate comercială şi Birourile Notarilor Publici din xxx, în vederea legalizării traducerilor, conform Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, care la rândul ei menţionează la art. 94: “Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este facută de notarul public autorizat în acest scop, traducatorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnatura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi după specimenul de semnatură depus la biroul notarului public. Daca înscrisul se traduce din limba romana într-o limba straina sau dintr-o limba străină în altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public se vor face şi în limba străină în care se face traducerea.” . În contrapartidă, Notarii Publici au contracte de colaborare cu traducătorii autorizaţi de Ministerul Justiţiei şi a Libertăţilor Cetăţeneşti, conform legislaţiei în vigoare.

b) Nu există contracte de muncă sau de prestări servicii între S.C. xxx S.R.L. şi vreun traducător autorizat, colaborările dintre ei făcându-se la nivelul “micii înţelegeri”, în care ambele părţi cad de acord să încalce făţiş Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, interpunând între consumator şi prestatorul autorizat un intermediar care funcţionează în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

c) Dacă aceste contracte ar exista, ele ar fi automat lovite de nulitate absoluta, pentru că o societate comercială nu are posibilitatea legală să angajeze cu contract individual de muncă un reprezentant al profesiilor liberale menţionat în enumerarea de la alin. 3, art. 46 al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal: “Constituie venituri din profesii libere veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfasurate în mod independent, în conditiile legii” şi explicit într-o enumerare mai generoasă în Normele metodologice, Cap. II. Venituri din activităţi independente, pct. 47 “Sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obtinute din prestari de servicii cu caracter profesional, desfasurate in mod individual sau in diverse forme de asociere, in domeniile stiintific, literar, artistic, educativ, si altele, de catre: medici, avocati, notari publici, executori judecatoresti, experti tehnici si contabili, contabili autorizati, consultanti de plasament in valori mobiliare, auditori financiari, consultanti fiscali, arhitecti, traducatori, sportivi, precum si alte persoane fizice cu profesii reglementate.” De asemenea, societăţile comerciale nu pot cumpăra serviciile celor ce exercită profesii libere în vederea revinderii lor ulterioare adevăraţilor beneficiari, obţinându-se în acest fel profit.

d) Ca o încununare a practicilor înşelătoare, dorind să speculeze şi mai mult naivitatea consumatorilor, adică a adevăraţilor beneficiari ai traducerilor, S.C. xxx S.R.L., nu afişează în mod vizibil preţul acestor servicii în incinta punctului de lucru, ajustând costurile în funcţie de aspectul clientului şi inspiraţia pe moment.

e) Singurele traduceri pe care S.C. xxx S.R.L. le poate face în mod legal sunt cele care nu fac obiectul legilor speciale Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti şi Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, adică traducerile textelor economice, beletristice, filosofice, ştiinţifice şi tehnice, în baza CAEN 7485 “Activităţi de traducere şi secretariat”. Ierarhia pune întotdeauna mai presus legea specială, lăsând ca legea generală să se ocupe de ceea ce nu enunţă în mod strict legea specială. Aşadar, S.C. xxx S.R.L. are dreptul să se ocupe doar de texte pentru a căror traducere nu este nevoie de autorizaţia Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti. Numai că aceste servicii nu sunt solicitate în oraşele mici, ca xxx, în care piaţa este făcută în proporţie covârşitoare de traducerea înscrisurilor oficiale.

Consider că aceste practici trebuie sancţionate cu asprime, în interesul consumatorilor, care nu trebuie să facă confuzie între un adevărat birou de traduceri, aparţinând unui traducător autorizat, sau o societate profesională civilă fără personalitate juridică, aparţinând unui colectiv de traducători autorizaţi în baza Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, şi o societate comercială care nu poate în niciun fel să presteze acest serviciu.

Câtă vreme acest gen de “iniţiativă privată” îşi desfăşoară activităţile îndoielnice şi este nepedepsită, este pus în pericol consumatorul, care încalcă fără să vrea normativele în vigoare, făcând confuzie între un intermediar neautorizat şi cel care semnează, ştampilează şi poartă răspunderea civilă şi penală a serviciului de traducere. Nu în ultimul rând, este agresat practicantul acestei meserii, care se vede confruntat cu activitatea în afara legii a cuiva care vânează doar câştigurile nemeritate, înşelând bunacredinţă a celor care iau de bun ceea ce scrie pe anumite reclame stradale. Vă rog să luaţi măsurile care depind de dumneavoastră în vederea intrării în legalitate.

Este ora opt, opeceul negru n-a venit!