Cum să închizi un S.R.L. care intermediază traduceri autorizate. Sau pe toate (episodul 5)

Vezi episodul 1 aici.

Vezi episodul 2 aici.

Vezi episodul 3 aici.

Vezi episodul 4 aici.

Chatul cu autorităţile se leagă: mi-a răspuns Ministerul Justiţiei. Textul este cel care urmează:

[antet]

Stimate tu,

La memoriul dumneavoastră înregistrat la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti sub numărul cutare din 21.09.2009, prin care solicitaţi informaţii privind aplicarea dispoziţiilor Ordinului comun al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti şi al ministrului finanţelor publice nr. 772/C-414 din 5 martie 2009 privind stabilirea tariferlor pentru plata interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, vă aducem la cunoştinţă următoarele:

În prezent, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti are ca atribuţii autorizarea traducătorilor şi interpreţilor care efectuează traduceri pentru Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti, organele de cercetare penală, birourile notarilor publici, pentru avocaţi şi executori judecătoreşti, care se realizează în condiţiile Legii 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti.

De asemenea, instituţia noastră ţine evidenţa traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi în condiţiile legii de mai sus şi comunică listele cu traducătorii şi interpreţii autorizaţi instituţiilor prevăzute de lege, neavând competenţe în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea profesiei de traducător autorizat.

Ordinul comun al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti şi al ministrului finanţelor publice nr. 772/C-414 din 5 martie 2009 stabileşte numai tarifele pentru plata interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti, organele de cercetare penală, birourile notarilor publici, pentru avocaţi şi executori judecătoreşti, nu şi tarifele pentru plata altor beneficiari ai serviciilor de traducere şi interpretare.

În cazul traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi care efectuează traduceri pentru alţi beneficiari, se aplică dispoziţiile articolului 20 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti, organele de cercetare penală, birourile notarilor publici, pentru avocaţi şi executori judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1054/C/2005 care prevede că plata acestor prestaţii va fi suportată de cei care le-au solicitat, pe bază de negociere, nefiind obligatorii tarifele stabilite prin ordinul sus menţionat.

[semnătură]
[ştampilă]

Pentru cei care vor să citească petiţia trimisă, o găsesc în episodul 3.

Unde am ajuns? Nu-i chiar ce voiam, dar nu-i nici rău. În ansamblu, răspunsul primit confirmă punctul de vedere UNTAR: în relaţiile cu instituţiile se respectă tariful impus de autorităţile centrale, în relaţiile cu particularii se procedează la o tarifare stabilită convenţional. N-am crezut că este aşa, dar păstrez răspunsul semnat şi ştampilat la loc sigur, dacă are cineva ceva de comentat să i-l pun sub nas.

Însă din textul de mai sus mai reies câteva lucruri, şi de departe aici e achiziţia cea mai interesantă, şi de aici se va lansa replica 2 către Ministerul Justiţiei. Să le luăm într-o dezordine creativă:

a) Legea 178/1997 este de strictă intepretare: adică ceea ce scrie acolo există şi este legal, ceea ce nu e scris e pură fabulaţie.

b) Menţionarea aluzivă a societăţilor comerciale este pur şi simplu trecută cu vederea, de unde deduc că numai când formulezi întrebări răspicate ai o şansă să primeşti răspunsuri clare.

c) Paragraful trei foloseşte o figură de stil doar parţial adevărată (deci parţial falsă): “instituţia noastră [...] neavând competenţe în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea profesiei de traducător autorizat”. Păi stai aşa: acorzi autorizaţii, emiţi ordine care reglementează procedurile de legalizare, suspenzi în anumite cazuri autorizaţiile emise, DAR NU AI COMPETENŢE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA PROFESIEI? Dacă nu Ministerul Justiţiei, atunci cine? Dacă astea nu-s competenţe şi atribuţii, atunci ce-s?

Ok, primul text n-a rezolvat mare lucru. Nu-i nimic, vom face altul pe râu în jos, altul mai mare şi mai grăsos. Sau mai frumos. Cam aşa.