Punctul de vedere al Uniunii Naţionale a Traducătorilor Autorizaţi din România (V)

Vezi partea I.

Vezi partea a II-a.

Vezi partea a III-a.

Vezi partea a IV-a.


E. PSEUDO CONTRACTELE

Temeiul contractual invocat de cei ce se comportă astfel este un „contract de colaborare” (!?) între traducătorul autorizat şi societatea comercială. Un astfel de contract se încheie în vederea comercializării de înscrisuri, de cele mai multe ori este vorba de acte notariale sau apostilate/supralegalizate, ceea ce nu poate face obiectul unui contract al vreunei activităţi comerciale legale.

Mai mult decât atât, traducătorii sunt trataţi ca angajaţi cu eludarea încheierii unui contract de muncă şi neplata contribuţiilor obligatorii la stat. Se ştie că atunci când volumul de muncă depăşeşte mai mult de două ore pe zi este obligatorie încheierea unui contract de muncă ce urmează să fie înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă. Dacă ţinem cont de faptul că pentru examenele de traducător de două ore Ministerul Culturii foloseşte standardul de pagină de 2000 de caractere, că ultimul ordin comun al Ministerului de Justiţie şi Ministerului de Finanţe stabileşte standardul de pagina la formatul A4, arial, 12, la un singur rând (adică aproximativ 4000 de caractere pe pagină), rezultă că la un număr mai mare de 2,5 pagini pe zi ar fi necesară încheierea unui contract de muncă. Timpul de lucru se prelungeşte efectiv şi prin alte operaţiuni suplimentare care la examenele organizate de Ministerul Culturii nu se fac: fotocopierea şi semnarea documentelor pentru arhiva notarului public, corectarea documentelor, tipărirea documentelor, capsarea documentelor etc…

Pe de altă parte însă contractele individuale de muncă ar putea avea ca obiect numai traduceri de altă natură, aşa cum am mai spus: culturale, ştiinţifice, simple date şi fapte, în nici un caz activităţile prevăzute de legea 178/1997. Normal ar fi ca aceşti traducători care colaborează cu firmele de traduceri să aibă încheiat cu acestea un contract individual de muncă pentru care să primească salariu şi să se plătească obligaţiile faţă de stat, iar pentru activităţile care excedă contractului individual de muncă (activităţile desfăşurate conform Legii 178/1997) să se procedeze distinct, traducătorul furnizând beneficiarilor direcţi documentele traduse şi dovezile de încasare a plăţilor efectuate.

Pe de altă parte, societăţile comerciale nici nu sunt autorizate prin lege (instituţiile şi autorităţile abilitate în acest sens sunt nominalizate expres de legea 178/1997) să încheie cu traducătorii autorizaţi de MJ contracte civile de prestări servicii.

Contractele de colaborare, nefiind înregistrate nicăieri, pot să dispară pur şi simplu. În plus, dar nu în ultimul rând, ele creează confuzia dintre persoana fizică autorizată şi cea juridică neautorizată, situaţie sancţionată de codul civil prin stingerea dreptului activ şi pasiv, condiţie suficientă pentru anularea tuturor documentelor astfel întocmite. De aceea, dată fiind netemeinicia legală a acestor contracte de colaborare, se impune ca ele să fie identificate şi declarate nule cu toate consecinţele care decurg din aceasta, în special în ceea ce priveşte plata obligaţiilor faţă de stat.

Mai mult decât atât, la încheierea acestor contracte traducătorilor nu li s-au comunicat toate detaliile, riscurile, care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la nesemnarea contractelor de către traducători.

Punctul de vedere al Uniunii Naţionale a Traducătorilor Autorizaţi din România (IV)

Vezi partea I.

Vezi partea a II-a.

Vezi partea a III-a.

D. LEGALIZAREA TRADUCERII

1. Documentul astfel asamblat este dus la un notar public. Aici se disting trei situaţii:

a) Documentul este dus la notarul public de către un angajat al biroului. Considerăm că această practică este incorectă întrucât beneficiarul este posesorul actului şi partea care se va folosi de el. Pentru că practicile incorecte despre care am scris până acum sunt foarte bine cunoscute în mediul notarilor publici credem că notarul are obligaţia de a informa partea despre conţinutul îndoielnic al actului (există îndoiala că traducătorul autorizat ar fi efectuat traducerea, paginile nu sunt numerotate, formula de legalizare e pe o pagină separată, lipseşte ştampila de continuitate între pagini a traducătorului, beneficiarul nu l-a văzut pe traducător, beneficiarul nu poate furniza notarului documente fiscale care să ateste că traducerea a fost legal efectuată chiar de traducător etc.…).

Precizăm că legalizarea semnăturii traducătorului este doar o procedură admisă în cadrul actului notarial de legalizare a traducerii. Actul îndeplinit de notarul public este, de fapt şi de drept, legalizarea traducerii. Prin încheierea de legalizare notarială notarul public legalizează într-adevăr semnătura traducătorului, dar formalitatea notarială nu se opreşte aici. Notarul public pune pentru continuitate ştampila sa între file, iar în speţele în discuţie transformă un act discontinuu într-un act continuu. Transformarea traducerii din înscris fără valoare juridică în act cu valoare juridică este numai şi numai de competenţa notarului public şi acesta poartă toată răspunderea pentru îndeplinirea corectă sau defectuoasă a lui. Viciile la întocmire care relevă un conţinut îndoielnic sunt şterse cu buretele, iar înscrisul are acum sigiliul şi semnătura notarului public, adică are elementele cerute de Legea 36/1995 pentru a fi act de autoritate publică. Producerea efectelor juridice de acte cu multe vicii la întocmire nu ar fi posibilă fără concursul notarilor publici.

În plus, documentele fiind întocmite printr-o societate comercială, notarul devine susceptibil că se implică indirect într-o activitate comercială sau chiar că el ar fi creierul acestor operaţiuni.

Mai credem că atunci când notarul constată viciile la întocmire amintite mai sus ar avea şi obligaţia anunţării organelor judiciare.

Suntem convinşi că cei mai mulţi notari publici nu comit asemenea greşeli şi că Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România va găsi modalităţi reale şi eficiente de a stopa definitiv acest fenomen nociv. Traducătorii autorizaţi colaborează în general excelent cu notarii publici, puţinele excepţii de o parte şi de alta nu pot în nici un fel să denatureze această bună colaborare. Suntem convinşi că Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România va găsi soluţia de a curma imediat şi cu fermitate practicile incorecte semnalate de noi.

b) În actul tradus apar uneori greşeli. Înscrisul tradus nu mai
ajunge însă înapoi la traducător pentru rectificare, ci este modificat de un angajat al firmei punând doar ştampila, fără semnătură. Fără corectarea acelei erori actul nu ar fi putut fi folosit, deci corectura produce efecte juridice. Se încadrează oare fapta în art. 288 C.P.? Sau e de altă natură?

Actul este apoi folosit şi produce efecte juridice. Instituţiile care primesc frecvent documente traduse sunt Registrul Comerţului, primăriile, administraţiile financiare din ţară şi din străinătate etc... Acestora li se poate solicita lista cu traduceri modificate prin acest procedeu ilegal al ştampilării pentru a-i putea identifica ulterior pe făptuitori.

c) Cineva falsifică pur şi simplu semnătura şi ştampila traducătorului sub acoperirea că acesta din urmă i-a încredinţat câteva pagini semnate şi ştampilate în alb pe care le ţine pentru un eventual control. Sub această acoperire se încasează bani la negru. Inexistenţa chitanţelor tăiate pe numele beneficiarului pare să confirme cel puţin parţial această ipoteză. Pentru o înscriere corectă în contabilitate a sumelor plătite şi încasate beneficiarul ar fi trebuit să primească cel puţin chitanţa cu costul traducerii de la traducător, chitanţa de la curierul care a transportat documentele originale şi chitanţa de la firmă pentru prestări servicii. Ministerul de Finanţe şi instituţiile în subordinea acestuia pot face oricând această verificare.

Neimplicarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi a organelor sale teritoriale în eradicarea publicităţii înşelătoare în domeniul traducerilor autorizate conduce la continuarea practicilor incorecte şi pune consumatorul mediu în situaţia de a încălca normele legale în vigoare.

Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi UNTAR înţeleg foarte bine că aceste practici incorecte servesc doar celor ce susţin ideea dereglementării profesiilor reglementate şi că au datoria morală de a le descuraja cu toate forţele de care dispun. Nu dorim, ca tocmai noi, traducătorii, colaboratorii fideli ai notarilor publici şi ai avocaţilor, să fim Calul Troian de care se vor folosi aceste forţe ostile pentru a lovi în ei.

Punctul de vedere al Uniunii Naţionale a Traducătorilor Autorizaţi din România (III)

Vezi partea I.

Vezi partea a II-a.


C. SPECIMENUL DE SEMNĂTURĂ

1. Semnalăm organelor de control o altă practică pe care noi o considerăm incorectă şi care poate avea implicaţii fiscale şi penale multiple.

Traducătorul autorizat de MJ trebuie să certifice traducerea cu o formulă de încheiere stipulată de art. 102 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii 36/95:

"Subsemnatul .................., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic, în copie legalizata, cu semnătura legalizata, cu data certa sau sub semnătură privată, în extras, după caz) în limba ..................... care a fost vizat de mine, TRADUCATOR..................".

Din păcate, există semnale că mulţi traducători completează această formulă de încheiere, în alb, pe teancuri întregi de hârtie pe care apoi le încredinţează contra cost unor societăţi comerciale, după ce le-au semnat şi ştampilat. Cu alte cuvinte traducătorul certifică exactitatea traducerii cu textul unui înscris pe care încă nu îl cunoaşte la data când încredinţează formula de încheiere semnată şi ştampilată în alb!

Întrucât nu avem atribuţii de control conferite prin lege nu putem pune la dispoziţia organelor de control lista traducătorilor care practică acest sistem perceput de noi ca fiind incorect. De aceea rugăm organele de poliţie şi pe cele cu atribuţii de control să îi identifice pe făptuitori. Dacă vom fi abilităţi să efectuăm control voluntar, ne vom pune toată energia în vederea descoperirii oricăror fapte susceptibile de eludare a cadrului legal.

Nu avem pregătirea juridică să ne pronunţăm dacă fapta se încadrează sau nu la art.289 din Codul Penal şi/sau art. 249 din Codul Penal şi/sau este concurs de infracţiuni şi/sau constituie altă infracţiune şi/sau constituie contravenţie sau este o faptă perfect legală şi îi rugăm pe cei ce au competenţa legală în materie să se autosesizeze, să analizeze situaţia, să identifice toate aspectele legale şi să facă încadrările corespunzătoare, decizând în consecinţă.

2. După încredinţarea formulelor de încheiere semnate şi ştampilate în alb la sediul s.r.l.-ului respectiv au loc alte operaţiuni, cu mâinile curate:

a) Apare beneficiarul traducerii care, indus în eroare de reclama de la intrare „Traduceri legalizate, apostilări, supralegalizări” crede că acolo îşi are sediul traducătorul autorizat. Beneficiarul nu ştie că ducându-se acolo încalcă art. 9 coroborat cu art. 20 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii 178/1997 care stipulează clar că beneficiarii au obligaţia de a selecta traducătorii numai dintre persoanele autorizate în acest scop şi înregistrate la tribunale. Publicitatea înşelătoare este cea care a determinat comportamentul eronat al beneficiarului, în absenţa acelui anunţ publicitar beneficiarul nu s-ar fi îndreptat spre un s.r.l. sau s.a. sau birou neautorizat, ci direct spre traducător.

b) Apoi beneficiarul predă documentul de tradus la biroul neautorizat, plăteşte, dar nu primeşte chitanţă, ci un fel de bon întocmit într-un singur exemplar. La primirea textului tradus beneficiarului i se cere bonul, i se dau documentele (originalul şi traducerea, dar tot nu i se eliberează chitanţa. Cu alte cuvinte dispare orice indiciu că beneficiarul ar fi fost vreodată clientul firmei. S-au şters toate urmele şi controlul fiscal devine aproape imposibil. Dar banii au fost încasaţi şi cineva se foloseşte de ei. Oare sunt înregistraţi în contabilitate? Singura modalitate de a descoperi adevărul este audierea beneficiarilor care au fost în această situaţie, cerându-li-se să confirme şi să facă proba că au primit chitanţe pentru sumele plătite şi de la cine.

c) Cineva (poate un elev, student, pensionar, poate chiar traducătorul) face traducerea fără să vadă originalul, care nu ajunge la el, ci rămâne la birou. Normal ar fi ca documentul să fie trimis prin curier la traducătorul autorizat şi să existe documente de primire-predare pentru că de multe ori traducătorul şi biroul sunt în localităţi diferite. Organele cu competenţe de control financiar pot verifica dacă în documentaţia contabilă a societăţii comerciale sunt înscrise operaţiunile de curierat indicate şi dacă acestea au fost desfăşurate în mod efectiv sau au fost înscrise fictiv. Fără acest control riguros este imposibil să se mai stabilească cine anume a efectuat traducerea. Acel cineva care a făcut în mod real traducerea (traducătorul sau altcineva) nu eliberează nici el chitanţă pe numele beneficiarului. Poate oricând nega că beneficiarul i-ar fi fost client…

3. După ce documentul a fost tradus urmează asamblarea părţilor componente la birou, adică la paginile traduse se adaugă pagina semnată şi ştampilată în alb. Asamblarea nu o face traducătorul, ci o persoană neautorizată din cadrul biroului. În acest moment se produce prima aparenţă de legalitate a traducerii. În absenţa unui control financiar şi a unei constante activităţi de prevenire orice urmă a fărădelegilor s-a pierdut.

Punctul de vedere al Uniunii Naţionale a Traducătorilor Autorizaţi din România (II)

Vezi partea I.

B. PUBLICITATEA ÎNŞELĂTOARE

1. În acest cadru am semnalat încă din luna ianuarie 2009 Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului aspectele legate de publicitatea înşelătoare cu un punct de vedere pe care îl reproducem:

“Uniunea Naţională a Traducătorilor Autorizaţi din România este un corp de profesionişti legal constituit care prestează servicii de traducere şi interpretariat conform Legii 178/1997 în regim de profesie reglementată conform anexei 2 din Legea 200/2004. Această calitate oficială a membrilor noştri este conferită prin autorizaţii nominale emise de Ministerul Justiţiei.

Ne propunem ca obiective prioritare sprijinirea instituţiilor şi autorităţilor publice în orice aspect legat de activitatea lor curentă şi o campanie susţinută de sensibilizare a opiniei publice în vederea instaurării unui climat de legalitate şi siguranţă socială. În acest context suntem convinşi că intervenţiile noastre vor fi bine receptate şi vor produce efecte benefice în timp scurt.

Vă prezentăm în cele ce urmează punctul de vedere al uniunii noastre în privinţa unor aspecte de publicitate înşelătoare din ce în ce mai des întâlnite.

Multe societăţi comerciale înfiinţate şi funcţionând în baza Legii 31/1990 cu modificările ulterioare fac publicitate la activităţi pentru care nu au fost autorizate: traduceri autorizate (Legea 178/1997), apostilări (Convenţia de la Haga 5 octombrie 1961, Legea 121/2005), supralegalizări (Legea 105/1992). Precizăm că pentru desfăşurarea activităţilor amintite conform actelor normative în vigoare este nevoie fie de o autorizare în baza unei legi, fie de o autorizaţie emisă de o autoritate publică. Astfel, activitatea de traduceri autorizate o pot desfăşura numai persoanele fizice autorizate de Ministerul Justiţiei, apostilarea documentelor se face numai de prefecturi şi tribunale, iar supralegalizarea de către Ministerul Afacerilor Externe şi de Ministerul Justiţiei. Nicio societate comercială nu are competenţe definite de lege în acest sens.

Considerăm că aceasta este o practică comercială incorectă întrucât alterează în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu care crede că „firma este autorizată să facă aceste activităţi şi că ele chiar acolo se fac”. În publicitatea de acest tip există şi omisiuni deoarece nu se face menţiunea expresă că societatea comercială respectivă nu este autorizată pentru astfel de activităţi.
De asemenea, se creează impresia că traducerile autorizate, apostilarea şi supralegalizarea documentelor ar putea fi vândute în mod legal, ceea ce este imposibil deoarece acestea sunt definite de lege ca acte de autoritate publică. (punctul 9 din anexa 1 din Legea 363/2007)

De aceea, dat fiind pericolul social major, vă rugăm ca în procedură de urgenţă conform legii:

1) Să identificaţi neîntârziat toţi agenţii economici din România care recurg la asemenea practici incorecte; identificarea se poate face în cel mult o zi deoarece aceştia, în marea lor majoritate, au pagini web sau la sediu şi în punctele de lucru au panouri cu mesajul publicitar amintit.

2) Să le solicitaţi prezentarea următoarelor documente:

- Autorizaţia emisă în baza unei legi speciale pentru fiecare dintre activităţile enumerate;

- Documentele fiscale care atestă încasările şi plăţile rezultate din aceste activităţi;

- Documente care să ateste că aceste activităţi au fost înregistrate la notariate, tribunale, prefecturi ca fiind efectuate de agentul economic respectiv;

- Descoperirea eventualelor aşa-zise „contracte de colaborare” care creează confuzia dintre persoana fizică autorizată şi persoana juridică neautorizată, situaţie juridică sancţionată de Codul Civil prin stingerea atât a dreptului pasiv cât şi pe a celui activ, aşadar declararea acestora nule de drept cu toate efectele juridice consecutive acestei măsuri. Considerăm că aceasta este cea mai gravă practică comercială incorectă întrucât se face prin asociere şi produce efecte juridice multiple:

a) Actele rezultate din confuzia dintre persoana fizică autorizată şi persoana juridică neautorizată sunt nule de drept

b) Încasarea şi vehicularea sumelor pentru ambii operatori economici se face numai de către societatea comercială, fără a se ţine cont că operaţiunile financiare respective sunt rezervate numai băncilor, fără a se acorda dobânda legală etc.

c) Colaboratorii sunt trataţi ca salariaţi fără plata impozitelor aferente; confruntând documentele fiscale ale traducătorilor în cauză şi ale societăţii comerciale se poate stabili clar că doar societatea comercială a încasat sumele plătite de client, traducătorul nu a emis documente fiscale pentru sumele plătite de clienţi etc.

d) Obiectul contractului de colaborare nu are acoperire legală întrucât traducătorii autorizaţi întocmesc acte care devin de autoritate publică, deci sunt bunuri mobile care nu intră în comerţ, iar conform Codului Civil contractele/convenţiile civile fără obiect sunt nule de drept.

- În cazul în care punctul de lucru al societăţii comerciale este în altă localitate decât persoana fizică autorizată documentele justificative pentru transportul şi însoţirea produselor între cele două localităţi.

3) Să emiteţi ordinele prevăzute de articolul 12 din Legea 363/2007 şi sancţiunile prevăzute de art. 15 din aceeaşi lege în toate situaţiile în care agenţii economici nu pot furniza documentele indicate de noi.

4) Să identificaţi toate celelalte ilegalităţi legate de consecinţele ulterioare ale unei astfel de situaţii şi să sesizaţi organele competente.

5) În cazul cu totul nedorit în care vreun funcţionar însărcinat cu rezolvarea aspectelor sesizate de noi omite să identifice agenţii economici susceptibili de publicitate înşelătoare, să solicite şi întocmească documentele cerute de lege ori dovedeşte în orice mod neglijenţă în rezolvarea acestei probleme, Vă rugăm să aplicaţi sancţiunile de rigoare şi să sesizaţi organele competente.

Având în vedere că numărul agenţilor economici care au recurs la aceste practici incorecte este cu mult mai mare de 2000 un calcul simplu arată că numai sumele rezultate din aplicarea minimului amenzilor legale este de 1,5 milioane de euro.

Impactul social este mare şi va spori încrederea consumatorului în organele de control ale Statului.

În speranţa că punctul nostru de vedere poate fi folositor în activitatea curentă a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ne exprimăm disponibilitatea pentru realizarea unui parteneriat pe termen lung şi suntem deschişi oricărei alte forme de colaborare...”

Din păcate nu avem semnale că ANPC ar fi dat curs solicitării noastre<. Ne întrebăm dacă nu cumva statele membre ale UE au obligaţia încă din 2006 de a combate orice fenomen de publicitate înşelătoare, inclusiv prin INCURAJAREA controlului voluntar (drept care încă nu ni s-a acordat, deşi îl solicităm cu insistenţă!) şi dacă nu cumva această omisiune produce prejudicii traducătorilor autorizaţi de MJ care nu recurg la practici incorecte?

Vă rugăm să observaţi că punctul nostru de vedere înaintat spre analiză ANPC şi instituţiilor judeţene din subordinea sa a fost formulat strict pe legea 363/2007, că această lege nu obligă petentul să producă dovezi, dar obligă agentul economic sa furnizeze toată documentaţia solicitată de reprezentanţii protecţiei consumatorilor.

Vă rugăm să identificaţi persoanele responsabile cu aplicarea legii 363/2007 şi să le obligaţi să îşi dovedească buna credinţă prin eliminarea de către aceştia de pe piaţă a tuturor efectelor produse de publicitatea înşelătoare din domeniul nostru de activitate.

(va urma)

Scrie mail-ul tău aici sa să primeşti fiecare postare nouă:

Serviciu furnizat de FeedBurner

Punctul de vedere al Uniunii Traducătorilor Autorizaţi din România (I)

[Acest material, care va fi publicat în şase episoade, cuprinde analiza făcută de Uniunea Naţională a Traducătorilor Autorizaţi din România asupra problemelor cu care se confruntă branşa noastră în acest moment. Avertisment: importanţa rândurilor de mai jos NU ESTE STRICT TEORETICĂ! Acest document este preludiul unor demersuri oficiale.]


Întrucât în ultima vreme au existat tot mai multe semnale că unii agenţi economici ce desfăşoară activităţi comerciale interferează cu activităţile reglementate de legi speciale care ţin fie de domeniul justiţiei, fie de domeniul activităţii notariale, fie de domeniul rezervat exclusiv instituţiilor şi autorităţilor publice de stat, Uniunea Naţională a Traducătorilor Autorizaţi din România (denumită în continuare UNTAR) iniţiază prezentul dialog instituţional.

Mesajul nostru este cât se poate de clar: activitatea comercială trebuie să nu aibă nici un fel de legătură cu sistemul de justiţie, cu cel al activităţilor conexe acestuia şi cu cel al actelor oficiale!

Punctul de vedere al Uniunii Naţionale a Traducătorilor Autorizaţi din România în ceea ce priveşte modalităţile de desfăşurare a activităţii de traduceri şi interpretariat şi faţă de unele practici incorecte din acest domeniu pe teritoriul României este următorul:


A. FORMA DE ACTIVITATE

1. Potrivit Codului Comercial adoptat prin D.L. nr. 1.233/1887 M. Of. nr. 31/10 mai 1887 pot constitui fapte de comerţ traducerile care fac obiectul dreptului de autor (Codul Comercial Cartea I, Titlu II, art.3, punctul 10 “Întreprinderile de editură, librărie si obiecte de artă când altul decât autorul sau artistul vinde;”. Potrivit art. 8 din Legea 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe constituie obiect al dreptului de autor “operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, si anume:

a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale si orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o munca intelectuală de creaţie;

Autorul unei opere create in cadrul unui contract individual de munca îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creaţiei sale în condiţiile art. 44 din aceeaşi lege.

2. Nu constituie obiect al dreptului de autor, conform art.9 punctul b din aceeaşi lege : “textele oficiale de natura politică, legislativă, administrativă, judiciară si traducerile oficiale ale acestora”.

Această activitate este reglementată şi se exercită conform unei legi speciale şi anume Legea 178/1997, numai în baza unei autorizaţii eliberate de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti pentru persoane fizice. Autorizaţia nu se eliberează persoanelor juridice.

3. Legea 178/1997 enumeră şi persoanele juridice care pot angaja şi folosi traducători autorizaţi (Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie si Parchetul Naţional Anticorupţie) pe baza de contracte civile pentru prestări de servicii. O altă formă de angajare nu este prevăzută de lege. Societăţile comerciale nu sunt abilitate prin lege nici să folosească, nici să angajeze traducători autorizaţi de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi orice interferenţă a acestora în activităţile reglementate de Legea 178/1997 considerăm că este ilegală şi iresponsabilă.

Aşadar, în orice situaţie în care un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti încheie un contract de muncă sau de colaborare cu o societate comercială, considerăm că este abuzivă şi ilegală orice referire în cadrul acestor documente sau în fişa postului la activităţile desfăşurate în baza Legii 178/1997, aceste activităţi urmând să se desfăşoare distinct şi să fie plătite separat, cu obligaţia traducătorului de a întocmi documente care să confirme plăţile şi încasările şi de a plăti impozitele aferente.

(Va urma)

Model de reclamatie impotriva unui birou de traducere S.R.L.

Cu maximum doua propozitii puteti sa aruncati in aer un birou de traduceri - societate comerciala - persoana juridica neautorizata pentru servicii juridice conexe.

BOMBA CARE STA SA EXPLODEZE

Catre Politia din orasul dvs

Ma numesc X Y si doresc sa reclam faptul ca la adresa ... din orasul ... apare titulatura "traduceri autorizate". Va notific faptul ca o societate comerciala are sediu la aceasta adresa. Va notific ca Legea 178 a traducatorilor autorizati nu contine nicaieri expresia "societate comerciala" sau "societate comerciala autorizata". Sunt consternat. Va notific ca Societatile Comerciale nu functioneaza dupa Legea 178, iar Traducatorii autorizati pentru activitati independente nu isi desfasoara activitatea in baza Legii 31 a Societatilor Comerciale, existand o discrepanta juridica intre calitatea oficiala din Legea speciala 178 pentru o profesie autonoma cu activitate independenta si calitatea de comerciant, care e reglementata separat si fara amestec in legea 31. Practic Legea 31 si Legea 178 sunt doua legi diferite, paralele, si nu dorim confuzia juridica intre ele.

Traducerile autorizate sunt serviciu de utilitate publica, in baza unei legi speciale. Autorizatiile sunt nominale si nu colective. Ele sunt pentru o anumita limba straina si nu in general. Si exista niste reguli. Astfel doresc sa imi raspundeti in urma cercetarilor intreprinse de politia din orasul .... daca calitatea de comerciant (neoficiala) a SC ...SRL are vreo legatura legala cu calitatea oficiala de traducator autorizat si care este organul abilitat sa autorizeze persoane juridice pentru traduceri autorizate. Mentionam ca traducatorul autorizat nu face acte de comert. Presupunem contracte false-abuzive care amesteca calitatea oficiala cu cea neoficiala, folosita de o persoana juridica neautorizata, activitati de publicitate inselatoare, care dorim cel mai mult sa fie amendate daca se constata, practici comerciale incorecte, folosirea unei denumiri a unei calitati oficiale fara sa se poata dovedi acest lucru prin documente justificative emise special pe numele persoanei juridice pentru servicii juridice/servicii juridice conexe care le si foloseste pentru publicitate stradala, in cazul in care se constata. Solicitam sa ne raspundeti in termen legal pentru aparenta confuzie sau inducere in eroare a publicului si a consumatorului mediu din Romania referitor la afisul stradal, inclusiv daca s-a platit taxa de publicitate la primarie sau nu.

Cu incredere in ancheta ce va fi derulata de organele de stat in legatura cu aspectele duplicitare sesizate, de posibila functionare ilegala prin depasirea obiectului de activitate de catre persoane juridice/fizice neincluse in si neautorizate conform Legii 178. Calitatea oficiala depaseste calitatea de simplu comerciant neautorizat, fara calitati oficiale si fara drept de semnatura pe documentele fiscale care insotesc documentele oficiale.

Probabil o fi si evaziune fiscala din partea persoanei juridice care nu poate sa declare activitati independente, in cazul in care nu detine autorizatie speciala pentru activitati speciale si ca urmare nici nu le poate declara, dar pretinde ca le presteaza prin firma afisata in spatiul public. Dorim sa stim daca sunt doar autointitulati sau pot faca dovada autorizarii conform Legii emisa pe numele lor de persoana juridica.

Disjungem si nu facem confuzie grosolana intre comercial si serviciu juridic conex/serviciu juridic pentru care expertii trebuie sa isi desfasoare activitatea in mod independent fara ingerinta unor persoane straine (persoane juridice straine) in autonomia profesionala si mai ales straine de limbile straine scrise in traducerea pentru care garanteaza profesional, moral si oficial si nu doar in mod incorect comercial.

Cu stima,

XY

ATENTIE BOMBA STA SA EXPLODEZE

[Sursa: grupul yahoo traducatoriautorizati, un grup de discutii patronat de UNTAR]

Untar la Brasov

Traducatorii brasoveni care doresc sa cunoasca mai multe persoane din "breasla" lor, dar si sa faca schimb de experienta se pot inscrie in Uniunea Nationala a Traducatorilor Autorizati din Romania (UNTAR). Asta, pentru ca, de curand, au fost puse temeliile sucursalei brasovene a UNTAR, ce asteapta noi membri. Presedintele filialei din Brasov este prof. Maria Balasa, traducator autorizat de chineza - franceza.

Vezi sursa.

Punct de vedere UNTAR

UNIUNEA NAŢIONALĂ A TRADUCĂTORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA
Sediu juridic: blvd Grigorescu nr. 18, bl B3 bis,, sc. 5, ap. 198, sector 3, Bucureşti, România, cif 23938472, 0744.512.856, untarromania@gmail.com


Punctul de vedere al Uniunii Naţionale a Traducătorilor Autorizaţi din România în ceea ce priveşte modalităţile de desfăşurare a activităţii de traduceri şi interpretariat pe teritoriul României este următorul:

1. Potrivit Codului Comercial adoptat prin D.L. nr. 1.233/1887 M. Of. nr. 31/10 mai 1887 pot constitui fapte de comerţ traducerile care fac obiectul dreptului de autor (Codul Comercial Cartea I, Titlu II, art.3, punctul 10 "Întreprinderile de editură, librărie si obiecte de artă când altul decât autorul sau artistul vinde;" Potrivit art. 8 din Legea 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe constituie obiect al dreptului de autor "operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, si anume:

a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale si orice alte transformari ale unei opere literare, artistice sau ştiintifice care reprezintă o munca intelectuală de creaţie;

Autorul unei opere create in cadrul unui contract individual de munca isi pastreaza dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creatiei sale în condiţiile art. 44 din aceeaşi lege.

2. Nu constituie obiect al dreptului de autor, conform art.9 punctul b din aceeaşi lege : "textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, judiciara si traducerile oficiale ale acestora"

Această activitate este reglementată şi se exercită conform unei legi speciale şi anume Legea 178/1997 numai în baza unei autorizaţii eliberate de Ministerul Justiţiei pentru persoane fizice. Autorizaţia nu se eliberează persoanelor juridice.

3. Legea 178/1997 enumeră şi persoanele juridice care pot angaja şi folosi traducători autorizaţi (Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justitiei, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si Parchetul National Anticoruptie) pe baza de contracte civile pentru prestari de servicii. O altă formă de angajare nu este prevăzută de lege. Societăţile comerciale nu sunt abilitate prin lege nici să folosească nici să angajeze traducatori autorizaţi de Ministerul Justiţiei şi orice interferenţă a acestora în activităţile reglementate de Legea 178/1997 considerăm că este ilegală şi iresponsabilă. Aşadar, în orice situaţie în care un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei încheie un contract de muncă sau de colaborare cu o societate comercială, considerăm că este abuzivă şi ilegală orice referire în cadrul acestor documente sau în fişa postului la activităţile desfăşurate în baza Legii 178/1997, acestea urmând să se desfăşoare distinct şi să fie plătite separat.


UNTAR
Vice-presedinta
Mirabela Turnea

Cum sa devii membru UNTAR

Potrivit Statutului U.N.T.A.R., membru U.N.T.A.R. poate deveni orice persoana care are o autorizatie de traducator eliberata de Ministerul Justitiei.

Persoanele fizice care desi nu au autorizatie de traducator eliberata de Ministerul Justitiei, dovedesc calitatea de traducator prin diplome emise de institutii de învatamânt superior, organe centrale ale Administratiei de Stat sau organisme internationale, pot solicita calitatea de membru asociat, care se acorda automat în urma achitarii cotizatiei.

Persoanele fizice si juridice române sau straine care într-un an calendaristic s-au distins printr-un ajutor economico-social substantial acordat asociatiei pot primi în anul calendaristic imediat urmator statutul de membru de onoare.

Calitatea de donator o poate obtine orice persoana fizica sau juridica româna sau straina care dovedeste, cu înscrisuri valabile, ca a facut o donatie în favoarea U.N.T.A.R.

Calitatea de sponsor o poate obtine orice persoana fizica sau juridica româna sau straina care dovedeste, cu înscrisuri valabile, ca a facut o sponsorizare în favoarea U.N.T.A.R.

Calitatea de voluntar o poate obtine orice persoana fizica ce a împlinit vârsta de 18 ani si a semnat cu U.N.T.A.R. un contract de voluntariat. Voluntariatul este o forma de colaborare si se adreseaza persoanelor interesate. Obiectivele si modul de lucru vor fi stabilite de comun acord. La obtinerea calitatii de traducator si interpret autorizat, voluntarul devine membru cu drepturi depline, iar activitatea de voluntariat desfasurata se recunoaste integral.

Contract de voluntariat

Cum devin membru U.N.T.A.R.?



Persoanele care doresc sa devina membri U.N.T.A.R. sunt invitate sa trimita un e-mail cu datele personale (prenume, nume, adresa etc.) pe adresa U.N.T.A.R.

E-mail: sau

Plata cotizatiei se face în contul bancar al U.N.T.A.R.:

Titular de cont: Uniunea Nationala a Traducatorilor Autorizati din Romania
Adresa: blvd. Nicolae Grigorescu nr. 18, bl B3 bis, sc. 5, ap. 198, sector 3, Bucuresti

CIF: 23938472

IBAN RO68 BRMA 0870 0198 1720 0000 deschis la Banca Romaneasca, Sucursala Titan, Bucuresti.



Cotizatia de membru U.N.T.A.R. este de 10 RON pe luna si poate fi achitata anual sau trimestrial, la alegerea membrului U.N.T.A.R.



Pentru orice întrebari legate de înscrierea în U.N.T.A.R., plata cotizatiei de membru etc. va invitam sa contactati U.N.T.A.R.