Punctul de vedere al Uniunii Naţionale a Traducătorilor Autorizaţi din România (II)

Vezi partea I.

B. PUBLICITATEA ÎNŞELĂTOARE

1. În acest cadru am semnalat încă din luna ianuarie 2009 Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului aspectele legate de publicitatea înşelătoare cu un punct de vedere pe care îl reproducem:

“Uniunea Naţională a Traducătorilor Autorizaţi din România este un corp de profesionişti legal constituit care prestează servicii de traducere şi interpretariat conform Legii 178/1997 în regim de profesie reglementată conform anexei 2 din Legea 200/2004. Această calitate oficială a membrilor noştri este conferită prin autorizaţii nominale emise de Ministerul Justiţiei.

Ne propunem ca obiective prioritare sprijinirea instituţiilor şi autorităţilor publice în orice aspect legat de activitatea lor curentă şi o campanie susţinută de sensibilizare a opiniei publice în vederea instaurării unui climat de legalitate şi siguranţă socială. În acest context suntem convinşi că intervenţiile noastre vor fi bine receptate şi vor produce efecte benefice în timp scurt.

Vă prezentăm în cele ce urmează punctul de vedere al uniunii noastre în privinţa unor aspecte de publicitate înşelătoare din ce în ce mai des întâlnite.

Multe societăţi comerciale înfiinţate şi funcţionând în baza Legii 31/1990 cu modificările ulterioare fac publicitate la activităţi pentru care nu au fost autorizate: traduceri autorizate (Legea 178/1997), apostilări (Convenţia de la Haga 5 octombrie 1961, Legea 121/2005), supralegalizări (Legea 105/1992). Precizăm că pentru desfăşurarea activităţilor amintite conform actelor normative în vigoare este nevoie fie de o autorizare în baza unei legi, fie de o autorizaţie emisă de o autoritate publică. Astfel, activitatea de traduceri autorizate o pot desfăşura numai persoanele fizice autorizate de Ministerul Justiţiei, apostilarea documentelor se face numai de prefecturi şi tribunale, iar supralegalizarea de către Ministerul Afacerilor Externe şi de Ministerul Justiţiei. Nicio societate comercială nu are competenţe definite de lege în acest sens.

Considerăm că aceasta este o practică comercială incorectă întrucât alterează în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu care crede că „firma este autorizată să facă aceste activităţi şi că ele chiar acolo se fac”. În publicitatea de acest tip există şi omisiuni deoarece nu se face menţiunea expresă că societatea comercială respectivă nu este autorizată pentru astfel de activităţi.
De asemenea, se creează impresia că traducerile autorizate, apostilarea şi supralegalizarea documentelor ar putea fi vândute în mod legal, ceea ce este imposibil deoarece acestea sunt definite de lege ca acte de autoritate publică. (punctul 9 din anexa 1 din Legea 363/2007)

De aceea, dat fiind pericolul social major, vă rugăm ca în procedură de urgenţă conform legii:

1) Să identificaţi neîntârziat toţi agenţii economici din România care recurg la asemenea practici incorecte; identificarea se poate face în cel mult o zi deoarece aceştia, în marea lor majoritate, au pagini web sau la sediu şi în punctele de lucru au panouri cu mesajul publicitar amintit.

2) Să le solicitaţi prezentarea următoarelor documente:

- Autorizaţia emisă în baza unei legi speciale pentru fiecare dintre activităţile enumerate;

- Documentele fiscale care atestă încasările şi plăţile rezultate din aceste activităţi;

- Documente care să ateste că aceste activităţi au fost înregistrate la notariate, tribunale, prefecturi ca fiind efectuate de agentul economic respectiv;

- Descoperirea eventualelor aşa-zise „contracte de colaborare” care creează confuzia dintre persoana fizică autorizată şi persoana juridică neautorizată, situaţie juridică sancţionată de Codul Civil prin stingerea atât a dreptului pasiv cât şi pe a celui activ, aşadar declararea acestora nule de drept cu toate efectele juridice consecutive acestei măsuri. Considerăm că aceasta este cea mai gravă practică comercială incorectă întrucât se face prin asociere şi produce efecte juridice multiple:

a) Actele rezultate din confuzia dintre persoana fizică autorizată şi persoana juridică neautorizată sunt nule de drept

b) Încasarea şi vehicularea sumelor pentru ambii operatori economici se face numai de către societatea comercială, fără a se ţine cont că operaţiunile financiare respective sunt rezervate numai băncilor, fără a se acorda dobânda legală etc.

c) Colaboratorii sunt trataţi ca salariaţi fără plata impozitelor aferente; confruntând documentele fiscale ale traducătorilor în cauză şi ale societăţii comerciale se poate stabili clar că doar societatea comercială a încasat sumele plătite de client, traducătorul nu a emis documente fiscale pentru sumele plătite de clienţi etc.

d) Obiectul contractului de colaborare nu are acoperire legală întrucât traducătorii autorizaţi întocmesc acte care devin de autoritate publică, deci sunt bunuri mobile care nu intră în comerţ, iar conform Codului Civil contractele/convenţiile civile fără obiect sunt nule de drept.

- În cazul în care punctul de lucru al societăţii comerciale este în altă localitate decât persoana fizică autorizată documentele justificative pentru transportul şi însoţirea produselor între cele două localităţi.

3) Să emiteţi ordinele prevăzute de articolul 12 din Legea 363/2007 şi sancţiunile prevăzute de art. 15 din aceeaşi lege în toate situaţiile în care agenţii economici nu pot furniza documentele indicate de noi.

4) Să identificaţi toate celelalte ilegalităţi legate de consecinţele ulterioare ale unei astfel de situaţii şi să sesizaţi organele competente.

5) În cazul cu totul nedorit în care vreun funcţionar însărcinat cu rezolvarea aspectelor sesizate de noi omite să identifice agenţii economici susceptibili de publicitate înşelătoare, să solicite şi întocmească documentele cerute de lege ori dovedeşte în orice mod neglijenţă în rezolvarea acestei probleme, Vă rugăm să aplicaţi sancţiunile de rigoare şi să sesizaţi organele competente.

Având în vedere că numărul agenţilor economici care au recurs la aceste practici incorecte este cu mult mai mare de 2000 un calcul simplu arată că numai sumele rezultate din aplicarea minimului amenzilor legale este de 1,5 milioane de euro.

Impactul social este mare şi va spori încrederea consumatorului în organele de control ale Statului.

În speranţa că punctul nostru de vedere poate fi folositor în activitatea curentă a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ne exprimăm disponibilitatea pentru realizarea unui parteneriat pe termen lung şi suntem deschişi oricărei alte forme de colaborare...”

Din păcate nu avem semnale că ANPC ar fi dat curs solicitării noastre<. Ne întrebăm dacă nu cumva statele membre ale UE au obligaţia încă din 2006 de a combate orice fenomen de publicitate înşelătoare, inclusiv prin INCURAJAREA controlului voluntar (drept care încă nu ni s-a acordat, deşi îl solicităm cu insistenţă!) şi dacă nu cumva această omisiune produce prejudicii traducătorilor autorizaţi de MJ care nu recurg la practici incorecte?

Vă rugăm să observaţi că punctul nostru de vedere înaintat spre analiză ANPC şi instituţiilor judeţene din subordinea sa a fost formulat strict pe legea 363/2007, că această lege nu obligă petentul să producă dovezi, dar obligă agentul economic sa furnizeze toată documentaţia solicitată de reprezentanţii protecţiei consumatorilor.

Vă rugăm să identificaţi persoanele responsabile cu aplicarea legii 363/2007 şi să le obligaţi să îşi dovedească buna credinţă prin eliminarea de către aceştia de pe piaţă a tuturor efectelor produse de publicitatea înşelătoare din domeniul nostru de activitate.

(va urma)

Scrie mail-ul tău aici sa să primeşti fiecare postare nouă:

Serviciu furnizat de FeedBurner