Sunt traducătoare nesupusă, vai ce bine-mi păruieşte!

[click pe foto pentru dimensiunea maxima]

Mnoa, vă înţeleg, tocmai aţi citit reclamele de mai sus şi faceţi eforturi supraomeneşti să vă apropiaţi maxilarul inferior de restul fizionomiei, pe care a părăsit-o provizoriu în poziţia cunoscută popular sub numele de “gură cască”. Am trecut şi eu prin şocul ăsta, şi numai o pereche de palme judicios autoatribuite m-a scos din atitudinea proastei legendare în târg.

A propos de proasta-n târg, ia să comentăm puţin, politicos şi colegial, ce scrie acolo duduia noastră traducătoare. Înţelegem din cele două poze că este vorba despre o aplicaţie postmodernă la adagiul moşi-strămoşi: marketingul este sufletul comerţului. Nu-i rău, în înghesuiala de piaţă să-i anunţi pe oameni că exişti, unu la mână, şi cu ce te ocupi, doi la mână. E chiar bine dacă izbuteşti să comiţi un slogan frumos şi elegant, de genul: “Probably the best translator in town!” Modestia are valoare retorică, de vreme ce nici Carlsberg nu spune ghiolbăneşte c-ar fi cea mai bună bere din lume.

Da, dar ceea ce ratează agenţia de publicitate care lucrează pentru bericioaca nemţească loveşte necruţător duduia traducător din Cluj. Ea face “traduceri de nota 10”, “traduceri perfecte”. Secretul acestei reuşite mirobolante? Întâi de toate, a absolvit Facultatea de Limbi Moderne Aplicate în Afaceri şi Comerţ, la Universitatea Babeş-Bolyai, “cea mai renumită din România” (cum, n-ai auzit de facultatea asta? chiar aşa de loser poţi să fii?, bai, nu-mi vine a crede, mai bine nu mai zi la nimeni, auzi, bai? e cea mai re-nu-mi-tă din ţară, să-ţi intre odată sub tărtăcuţa chestia asta indubitabilă), apoi, ceea ce contribuie la succesul traducerilor este viitorul soţ, care “vă poate explica orice despre Italia”. Orice, orice? Ştie şi exegeză la Dante? Probabil că nu, în rest ştie “orice”.

Ce ţine morţiş să ne asigure traduttoarea e că ea NU este profesor. Cred şi eu, la salariile pe care le au amărâţii ăştia, nici chiar ei înşişi nu mai insistă să convingă pe cineva că ei sunt profesori. Aşa le trebuie, dacă tot ce ştiu când se joacă de-a traducătorii e să facă “traduceri generalizate”, împănate cu “limbajul autorilor istorici”. Fiecare cu meseriile lui, pardon, cu meseria lui, doar nu se poate să fii şi profesor şi traducător concomitent (combinaţia profesor + prim-ministru se poate, e mult mai simplu).

Bon. Cu background-ul ăsta (fuckultate + viitor soţ), sunt convins că colega (scuze, nu găsesc un sinonim în limbajul autorilor istorici pentru fătuca asta) ştie o italiană ceva de speriat. Sau, mă rog, una dintre cele 80 de limbi din/în care traducere “fără supunere” (adică aşa, ca o amazoană care trage din galopul calului în tot ce mişcă, răul, ramul?). Din nefericire, despre limba română nu se poate spune c-o stăpâneşte tot aşa. Adica e cam “fără supunere” în raport cu limba română a “autorilor istorici”, sau de la mama ei, ca să ne exprimăm şi în conformitate cu reperele cart’erului. Cum să zic să nu dau cu parul? “Imaginea scadentă” nu are nimic în comun cu verbul “a scădea”, ci aminteşte mai degrabă de “scadenţă”. Adjectivul “scadent” e din aceeaşi familie cu substantivul “calmitate” şi cu “băubil” – toată lumea înţelege, dar nimeni cu capul pe umeri nu aprobă asemenea inovaţii inutile. Pentru “calmitate” avem “calm”, pentru “băubil” este “buvabil”, iar pentru “scadent” avem, la leghe depărtare, “degradant”. Pentru incultură crasă, n-avem nimic.

În rest, mai atragem atenţia duduii traditoare că maximul de entuziasm pe care-l ai la sfârşitul facultăţii (fie ea şi cea mai renumită din România) nu coincide cu puterea de lucru maximă, care creşte până pe la 35-40 de ani, după care începe o perioadă importantă “de platou”. Ironic, traducătorii sunt ca vinul, cu cât înaintează în vârstă sunt mai buni, experienţa jucând în această branşă un rol deloc neglijabil (şi uite aşa am mai lămurit cum se face că un traducător cu 30 de ani experienţă e mai fidel şi mai rapid decât unul care s-a trezit buricul Clujului la terminarea unui pospai de studii universitare, entuziast foc).

Temă pentru acasă, dacă colega (mda, I did it again!) dă peste comentariile noastre. Să se răspundă opţional la una dintre întrebările următoare:

1) Ce reducere primeşte clientul în raport cu preţul pieţei, având în vedere că într-un loc promiţi jumătate de preţ, iar în altul cu un sfert mai ieftin decât concurenţa?

2) Oglinjoară-oglinjoară, cine-i cea mai traducătoare din ţară?