Din categoria No comment

Iubitoarele de cumpărături şi frumuseţe ştiu de ce. P.S. Produsul este minunat, n-are nicio legătură cu traducerea etichetei.

Engleză? Ştie toată lumea!

Şi "Google Translate" foloseşte la ceva. No further comments.

Romania, promovata la Frankfurt printr-o brosura cu traduceri aberante

Participarea Romaniei la Targul de Carte de la Frankfurt, unul dintre evenimentele culturale de top in Europa, a cuprins, pe langa prezentari si intalniri cu scriitorii, distribuirea de brosuri de promovare redactate haotic, intr-o engleza aberanta si cu o punctuatie ce incurca intelegerea textelor.

Brosura in cauza, un catalog care a costat 30.000 de euro, a fost intitulata "Romania - Land of Culture", insa, din paginile ce ar fi trebuit sa sustina aceasta titulatura, cititorul are sanse mici sa inteleaga mare lucru.

Redam ad literam un fragment din prezentarea facuta scriitorului Mircea Cartarescu, intr-un haos de cuvinte, ani, virgule si majuscule. "He published the following books: headlight, windows, pictures, poems, book romaneasca, 1980, Poems of love, Cartea Romaneasca, Bucharest, 1982, All, poems, book romaneasca, 1984; dream (in the next editions of Nostalgia) stories, Cartea Romaneasca, Bucharest, 1989, Humanitas, Bucharest, 1993 (translated into French, German, Italian, Swedish, Norwegian, Spanish, Hungarian, English and Slovenian), Levant, epic poem, Cartea Romaneasca, Bucharest, 1990, Humanitas, Bucharest, 1998; dream chimera, critical study, Litear, Bucharest, 1991, transvestite, Roman...".

In acest fel au fost redactate si tiparite toate prezentarile autorilor, cu termenul "roman" tradus "roman", in loc de "novel", "transvestite" pentru "Travesti" ori "Cinema to me at home" pentru "Cinema la mine acasa".

Aberatiile din traducere sunt, uneori, cel putin hilare.

Despre scriitoarea Ioana Ieronim, de plida, aflam ca "a citit engleza si apoi a lucrat pentru Editurile Enciclopedice din Bucuresti pentru multi ani" ("she read English and then worked for the Encyclopaedic Publishing Houses in Bucharest for many years"). Iar despre Robert Serban se scrie ca "he debuted in 1994 with a volume of poetry naturally exaggerate", in conditiile in care verbul "a debuta" nu se traduce nicidecum in engleza asa cum au facut-o realizatorii brosurii. Pe langa "poetry naturally exaggerate", in prezentare se mai spune ca Serban scrie stiri, aceasta activitate fiindu-i rasplatita cu premii si... "cuvinte".


Despre ...Revolutia Timisoarei si a Bucurestiului

Daca, totusi, curiozitatea cititorilor nu dispare dupa primele pagini, ei se pot bucura, spre finalul prezentarii, de o scurta istorie a Bucurestiului, in care, insa, sensurile sunt aproape imposibil de descifrat din pricina haosului semantic si gramatical. Astfel, se pare ca "revolutia Timisoarei si Bucurestiului" este unul din evenimentele cele mai mediatizate care au marcat caderea totalitarismului in Europa, iar de atunci Romania si-a regasit democratia, pe care o cauta inca din Evul Mediu.

De asemenea, tara noastra este profund europeana datorita latinitatii sale ("deeply European through its Latinity"), dar si o punte spirituala intre Orient si Occident. Bucurestiul, singura capitala din lume agresata in vreme de pace ("the only capital city in the world whose patrimony had ever been aggressed during peacetime, between the dictatorship years: '70s -'80s of the last century"), este plina de amprementele artei, de la post-bizantinism la cubism, dupa cum mai scrie in prezentare.

Ana Andreescu, consilier in Ministerul Culturii si unul dintre coordonatorii proiectului, spune ca responsabilitatea pentru catalog apartine Centrului Cultural Sala Palatului, care a coordonat si finantat acest demers, chiar daca aceasta institutie este subordonata ministerului. "Trageti-l la raspundere pe directorul Salii Palatului, ei au facut brosurile", a declarat Andreescu.

Standul Romaniei la Frankfurt, asigurat de Ministerul Culturii si organizat in parteneriat cu Centrul Cultural Sala Palatului, a beneficiat de o suprafata generoasa - 140 de metri patrati, care a permis amenajarea unui loc de lectura si intalniri ale scriitorilor si editorilor cu cititori si omologi straini. Reprezentantii ministerului, Ana Andreescu si Ioan Matei, au oferit celor prezenti informatiile solicitate despre industria cartii din Romania, iar pe o plasma au fost proiectate, pe toata durata evenimentului, documentare si imagini cu George Enescu, Constantin Brancusi, familia regala, scriitori si Bucurestiul interbelic.


Personalul de la standuri nu prea cunostea limbi straine

Potrivit unor vizitatori prezenti la Targul de Carte de la Frankfurt, standul Romaniei a fost destul de atractiv si reprezentativ, insa personalul care ar fi trebuit sa dea informatii nu prea avea cunostinte de limbi straine. "Arata chiar bine (despre stand - n.r.). Era programata si o discutie cu Cartarescu si traducatorii lui, iar pe o plasma se proiectau imagini din arhiva nationala de film, din perioada 1912-1914. Cei care puteau oferi informatii, insa, se uitau si ei la proiectie cand a venit un domn sa intrebe, in engleza, cu cine de la standul Romaniei se poate discuta. Ei ii spuneau, in romana, , si se uitau la el asteptand sa plece", suna impresiile pe acest subiect, postate pe internet.

Revenind la cei 30.000 de euro cheltuiti pe catalogul "Romania - Land of Culture", iata si o posibila concluzie la care au ajuns cei care au redactat textul acestuia: Ultimii 20 de ani sunt doar un fragment de cronologie, insa, pentru viata oamenilor iesiti din noptile totalitarismului, aceasta perioada marcheaza renasterea tarii si regasirea fratilor si verilor din Europa. ("For the long running history, twenty years are only a fragment of cronology, but for the life of a people escaped from the totalitarian nights this period of time marks the renaissance of the country, the finding of the European brothers and cousins once again").

Vezi sursa.

Amuzant (2)

Fiindcă am trecut de faza în care "îmi pica faţa" când vedeam cum ne faultează pe unii mulţi stimabili colegi, m-am gândit să le încradrez pe acestea la "haioase":

a."Traducem orice!" Hm, cu criza asta am sărit peste barierele traducerilor clasice, oare ce altceva mai traduc prealuminaţii noştri colegi, mă şi tem să mă gândesc. Poate "mâncăm orice"... că e criză noah, am înţelege.

b. Nu mai contează dacă sunt 3 RON sau 3 Euro. Nu? Ăăă.. Nu?

Auăleu, stimabilă colega la (multe) litere!

(DISCUTÁBIL adj. 1. v. controversat. 2. (fig.) șubred. (Un argument ~.) 3. v. nesigur. - sursă DEX online)

P.S. Sursa pozelor se află în jpg.

Amuzant

Sunt traducătoare nesupusă, vai ce bine-mi păruieşte!

[click pe foto pentru dimensiunea maxima]

Mnoa, vă înţeleg, tocmai aţi citit reclamele de mai sus şi faceţi eforturi supraomeneşti să vă apropiaţi maxilarul inferior de restul fizionomiei, pe care a părăsit-o provizoriu în poziţia cunoscută popular sub numele de “gură cască”. Am trecut şi eu prin şocul ăsta, şi numai o pereche de palme judicios autoatribuite m-a scos din atitudinea proastei legendare în târg.

A propos de proasta-n târg, ia să comentăm puţin, politicos şi colegial, ce scrie acolo duduia noastră traducătoare. Înţelegem din cele două poze că este vorba despre o aplicaţie postmodernă la adagiul moşi-strămoşi: marketingul este sufletul comerţului. Nu-i rău, în înghesuiala de piaţă să-i anunţi pe oameni că exişti, unu la mână, şi cu ce te ocupi, doi la mână. E chiar bine dacă izbuteşti să comiţi un slogan frumos şi elegant, de genul: “Probably the best translator in town!” Modestia are valoare retorică, de vreme ce nici Carlsberg nu spune ghiolbăneşte c-ar fi cea mai bună bere din lume.

Da, dar ceea ce ratează agenţia de publicitate care lucrează pentru bericioaca nemţească loveşte necruţător duduia traducător din Cluj. Ea face “traduceri de nota 10”, “traduceri perfecte”. Secretul acestei reuşite mirobolante? Întâi de toate, a absolvit Facultatea de Limbi Moderne Aplicate în Afaceri şi Comerţ, la Universitatea Babeş-Bolyai, “cea mai renumită din România” (cum, n-ai auzit de facultatea asta? chiar aşa de loser poţi să fii?, bai, nu-mi vine a crede, mai bine nu mai zi la nimeni, auzi, bai? e cea mai re-nu-mi-tă din ţară, să-ţi intre odată sub tărtăcuţa chestia asta indubitabilă), apoi, ceea ce contribuie la succesul traducerilor este viitorul soţ, care “vă poate explica orice despre Italia”. Orice, orice? Ştie şi exegeză la Dante? Probabil că nu, în rest ştie “orice”.

Ce ţine morţiş să ne asigure traduttoarea e că ea NU este profesor. Cred şi eu, la salariile pe care le au amărâţii ăştia, nici chiar ei înşişi nu mai insistă să convingă pe cineva că ei sunt profesori. Aşa le trebuie, dacă tot ce ştiu când se joacă de-a traducătorii e să facă “traduceri generalizate”, împănate cu “limbajul autorilor istorici”. Fiecare cu meseriile lui, pardon, cu meseria lui, doar nu se poate să fii şi profesor şi traducător concomitent (combinaţia profesor + prim-ministru se poate, e mult mai simplu).

Bon. Cu background-ul ăsta (fuckultate + viitor soţ), sunt convins că colega (scuze, nu găsesc un sinonim în limbajul autorilor istorici pentru fătuca asta) ştie o italiană ceva de speriat. Sau, mă rog, una dintre cele 80 de limbi din/în care traducere “fără supunere” (adică aşa, ca o amazoană care trage din galopul calului în tot ce mişcă, răul, ramul?). Din nefericire, despre limba română nu se poate spune c-o stăpâneşte tot aşa. Adica e cam “fără supunere” în raport cu limba română a “autorilor istorici”, sau de la mama ei, ca să ne exprimăm şi în conformitate cu reperele cart’erului. Cum să zic să nu dau cu parul? “Imaginea scadentă” nu are nimic în comun cu verbul “a scădea”, ci aminteşte mai degrabă de “scadenţă”. Adjectivul “scadent” e din aceeaşi familie cu substantivul “calmitate” şi cu “băubil” – toată lumea înţelege, dar nimeni cu capul pe umeri nu aprobă asemenea inovaţii inutile. Pentru “calmitate” avem “calm”, pentru “băubil” este “buvabil”, iar pentru “scadent” avem, la leghe depărtare, “degradant”. Pentru incultură crasă, n-avem nimic.

În rest, mai atragem atenţia duduii traditoare că maximul de entuziasm pe care-l ai la sfârşitul facultăţii (fie ea şi cea mai renumită din România) nu coincide cu puterea de lucru maximă, care creşte până pe la 35-40 de ani, după care începe o perioadă importantă “de platou”. Ironic, traducătorii sunt ca vinul, cu cât înaintează în vârstă sunt mai buni, experienţa jucând în această branşă un rol deloc neglijabil (şi uite aşa am mai lămurit cum se face că un traducător cu 30 de ani experienţă e mai fidel şi mai rapid decât unul care s-a trezit buricul Clujului la terminarea unui pospai de studii universitare, entuziast foc).

Temă pentru acasă, dacă colega (mda, I did it again!) dă peste comentariile noastre. Să se răspundă opţional la una dintre întrebările următoare:

1) Ce reducere primeşte clientul în raport cu preţul pieţei, având în vedere că într-un loc promiţi jumătate de preţ, iar în altul cu un sfert mai ieftin decât concurenţa?

2) Oglinjoară-oglinjoară, cine-i cea mai traducătoare din ţară?

Gafe ale translatorilor oficiali: dosurile diplomatice si homosexualii veseli

In lumea diplomatiei mondiale, chiar si cele mai alese cuvinte ii pot baga total in ceata pe translatori si, implicit, ajung la audienta complet distorsionate, de multe ori chiar hilare.

Intr-o carte inca nepublicata, un fost sef al diplomatiei australiene povesteste cele mai mari gogorite care i s-au intamplat in cariera sa, din cauza translatorilor: cum trecutul lui diplomatic a devenit un "dos impartit in doua" sau cum audienta a aflat cum vorbeste el "deasupra sotiei", informeaza The Guardian.

Fostul minstru australian de Externe, Richard Woolcott, este pe cale sa publice un volum de memorii, intitulat "Activitati nediplomatice". Fragmente din aceasta carte ai fost publicate deja intr-o revista de specialitate.

In acestea, Woolcott povesteste cum, la un moment dat, se adresa unui grup de francezi, carora le spunea, in engleza, ca, uitandu-se inapoi, la cariera sa de diplomat, constata ca aceasta este formata din doua faze - prima, plictisitoare, inainte sa ajunga la Paris, iar a doua, mult mai interesanta, care a urmat serviciului diplomatic in capitala Frantei.


Ce au inteles translatorii si au transmis mai departe suna cu totul altfel: "Cand ma uit la dosul meu, vad ca este impartit in doua parti".

Intr-un incident separat, el le-a spus oficialitatilor din Palembang, Indonesia: "Doamnelor si domnilor, in numele meu si al sotiei, doresc sa spun cat de incantati suntem sa ne aflam in Palembang". Traducatorii n-au avut, din nou, nicio problema sa transmita mai departe exact ce au inteles ei: "Doamnelor si domnilor, deasupra sotiei mele, sunt incantat sa ma aflu in Palembang".

Woolcott povesteste incidente similare prin au trecut si alte inalte oficialitati australiene sau din alte tari. La un moment dat, fostul premier australian Bob Hawke, aflat in vizita in Japonia, si-a amutit audienta care a aflat de la el ca "Nu ma aflu aici sa ne jucam de-a homosexualii veseli".

Ce spusese el - socandu-i pe interpreti, carora le-a luat ceva timp sa gaseasca aceasta formula de traducere - era o expresie argotica, care s-ar fi tradus prin "nu ma aflu aici sa ma tin de traznai".

Uneori, mai scrie Woolcott, nici nu e nevoie de traduceri pentru ca interpretarea sa o ia razna. La un moment dat, un ministru dintr-o tara asiatica a inceput sa spuna un banc interminabil, in timpul unui banchet desfasurat la Seul. La sfarsit, cei din audienta au inceput sa rada in hohote.

Ulterior, ministrul a aflat ca traducatorul nici nu s-a obosit sa spuna tot bancul, ci doar inceputul, dupa care a explicat audientei, in coreeana, ca oficialul cu pricina isi spune gluma de rigoare, fapt pentru care el - translatorul - ii roaga pe toti sa rada si sa aplaude la sfarsit.

Cf. sursa.

Ce încordat sunt când mă relaxez

Sursa:

"Then he sat listening to them with the tips of his fingers pressed together and never interrupting, till they had finished the whole story." (C. S. Lewis, The Chronicles of Narnia, t. 2)

Traducere:

"Ii ascultă cu mîinile încordate, fără să-i întrerupă, pînă cînd terminară tot ce-aveau de povestit." (versiunea RAO, 1997)

Bâlbâitoare: Larisa Avram

Comentariu traductologic:

Poziţia în care vârfurile degetelor se presează presupune aşezarea coatelor pe masă, sau pe marginile unui fotoliu, cu restul corpului relaxat. Vârfurile degetelor nu sunt presate într-un efort autentic, ci sub greutatea antebraţelor, cu care unghiul creat de ele alcătuieşte un triunghi ascuţit îndreptat în sus. Psihologii consideră că poziţia este una de atenţie crescută, dar şi de dominare a situaţiei. Cel care o adoptă transmite astfel autoritatea şi capacitatea lui de decizie. Poza nu este una încordată, ci perfect echilibrată.

Traducere sugerată:

"Apoi îi ascultă calm şi cumpănit, fără să-i întrerupă vreodată, până când terminară tot ce aveau de povestit."