Realizările Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan (MTTLC)

http://agenda.liternet.ro/articol/10433/Lidia-Vianu/Realizarile-Masteratului-pentru-Traducerea-Textului-Literar-Contemporan-MTTLC.html

Traducătorul, umilit pe munca lui (de Andreea Burlacu)

Ore întregi de căutări, verificări, potriveli pentru ca sintagmele din limba sursă să semene cu expresiile finale. De cele mai multe ori, când îşi încep activitatea, traducătorii craioveni se vând ieftin. Chiar şi mai târziu, munca lor e evaluată la 2 euro deşi, pentru acelaşi volum de lucru, un traducător dintr-un
alt stat al Uniunii Europene primeşte şi 20 de euro.

Cuvintele parlamentarului se mai aud vag, ca un fundal firav. În căştile de pe urechi, o voce de femeie rosteşte, în germană, discursul bărbatului de la masa din centrul Amfiteatrului. Apăs butonul doi, altă voce. De data aceasta, cuvintele sunt în limba franceză. Alt buton, alt glas. Italiană. Clar, hotărât. Sunetele curg nestânjenit, fără „ăăă“, fără „îîî“. Undeva, în spatele geamurilor, patru doamne, în cabine separate, în faţa microfoanelor, aproape toate ţinându-şi braţele lipite paralel pe birou, stau relaxate, aparent neatente. Fiecare dintre ele ştie cel puţin trei limbi străine. Pentru o lună de muncă, primesc mii de euro. Euronews preciza, la începutul anului, că salariul unui interpret care lucrează în instituţiile europene porneşte de la 5.000 de euro şi, spre sfârşitul carierei funcţionarului, poate fi dublu. Doamnele din cabinele Amfiteatrului din Parlamentul European de la Strasbourg au ajuns să câştige peste 100.000 de euro pe an. Dinspre astfel de instituţii, spre conturile traducătorilor şi interpreţilor implicaţi în proiecte europene pleacă sume decente, ce nu pot fi comparate cu preţurile umilitoare practicate în Craiova şi, în general, în România.

Experienţă belgiană

Andreea Burlacu lucrează din anul 2003 ca traducător pentru limbile română şi franceză, fiind autorizată la Curtea de Apel Bruxelles. N-a fost uşor. Spune că acum sunt 70 de persoane pe o listă numai pentru limba franceză, chiar dacă unele fac această meserie doar ca să aibă un ciubuc de weekend sau bani de restaurant. „Eram singură, cu un copil mic în întreţinere. Am mers la toate posturile de poliţie şi la tribunal şi i-am rugat să mă cheme pentru că sunt disponibilă şi am nevoie de un serviciu“, povesteşte. Unii i-au răspuns pozitiv. Încet, încet, a început să fie solicitată constant. În acelaşi timp, şi-a făcut publicitate pe internet şi a împărţit cărţi de vizită avocaţilor pe care-i întâlnea în sălile de audienţe. „N-am ezitat să le spun că, dacă au nevoie de serviciile mele în deplasări la închisoare pentru clienţii români, mă pot contacta oricând“. Între timp, pasionată de drept şi mereu cu treabă în Palatul de Justiţie, s-a înscris la facultate, fiind acum licenţiată. „Când stăpâneşti limbajul juridic este un atu în plus pentru judecătorii de instrucţie să fii solicitat mai mult decât alţi colegi. Faptul că eşti disponibil la orice oră din zi şi din noapte este alt atu. Bineînţeles că poţi atrage invidie şi multe vorbe rele“.

Dublu în weekend, dublu noaptea

Ore nedormite, preţuri „bune“, luni întregi de alergătură până ce piaţa e câştigată. Şi în Belgia, ca şi în România, drumul care trebuie parcurs este asemănător. Numai că efortul e răsplătit diferit. „Tarifele practicate de Curtea de Apel Bruxelles sunt următoarele: ora de interpretare - 44,04 euro pentru română-franceză, tarif de weekend - dublu, tarif de noapte - dublu, pagina de tradus - 20,51 euro, tarif de urgenţă - dublu“, explică Andreea Burlacu. Atunci când lucrează pentru domeniul privat şi nu pentru Ministerul de Justiţie, pentru traducerile solicitate de clienţii români, preţurile sunt adaptate situaţiei: „Depinde de multe: tipul documentului, volumul de muncă, termenul de livrare, gradul de dificultate a traducerii, veniturile clientului, fidelitate“.

„3 lei pagina“

În ţară. Au trecut aproape doi ani. Elvira Tănăsescu, unul dintre traducătorii autorizaţi din Craiova pentru limbile franceză şi engleză, îşi aminteşte şi-acum penibilul oamenilor şi experienţa de-atunci. „La un moment dat, am fost contactată telefonic de un birou renumit de traduceri din oraş. La celălalt capăt al firului, o voce prietenoasă de femeie îmi spunea cât de mult o încântase CV-ul meu şi că ar dori să mă cunoască personal. Am zis să încerc, deşi încheiasem aproape orice colaborare cu agenţiile din oraş. Acolo, am fost învăluită de multă poliloghie, vorbărie mieroasă despre preţurile practicate de ei, ca scuză pentru preţul pe care avea să mi-l ofere: 3 lei pagina! Mai puţin de un euro. Îmi spunea că fuseseră primii pe piaţa din Craiova, că ţineau un preţ scăzut deoarece concurenţa era mare, că aveau de plătit TVA, chiria pentru sediul societăţii, salarii şi alte cheltuieli pe care le-a enumerat, că luau 9 lei de la client (oare?) şi că, în aceste condiţii, nu puteau oferi traducătorului decât suma de 3 lei“, povesteşte Elvira. „Am rămas blocată. Oricum, preţul nu era pentru toţii clienţii acelaşi, căci aveam să aflu mai târziu că şi ei, la rândul lor, colaborau cu agenţii din… Bucureşti, marele borcan cu miere al traducătorilor“. Pe Elvira n-a interesat-o volumul mare de muncă pe care îl promitea doamna de la firmă. I-a răspuns că preţul oferit nu este nici măcar cel practicat în Craiova şi că are destul de lucru ca să nu se coboare la o aşa sumă. N-avea să-şi sacrifice nopţile şi familia pentru 3 lei pagina. „Cu destulă aroganţă, mi-a răspuns că acele colaborări ale mele aveau să fie de scurtă durată şi cu proiecte mici. Dar eu ştiam realitatea mea, aşa că am plecat destul de iritată de acolo. M-a sunat din nou după câteva zile ca să-mi spună că îmi oferă cel mai bun preţ (doar mie), de 4 lei pagina!“. Poziţia Elvirei a fost aceeaşi: a refuzat. Acum se gândeşte că genul acesta de atitudine ar face ca traducătorii să nu mai fie subjugaţi de preţurile mărunte practicate în prezent, cu atât mai mult cu cât calitatea nu se găseşte pe toate drumurile.

Chinul începuturilor

Aşa au pornit cei mai mulţi. Cu o facultate de limbi străine, o diplomă de absolvent, apoi o autorizaţie eliberată, în general, de Ministerul Justiţiei, înregistrarea la Camera Notarilor, PFA, facturier şi chitanţier... Delia a început din pură întâmplare, la îndemnul familiei şi al unei cunoştinţe. Era prin 2003. „De-atunci cred că mi-au trecut prin mână tot soiul de traduceri şi am lucrat cu tot felul de oameni, cu pretenţii care de care mai absurde. Fiind traducător de limba germană, cele mai multe dintre lucrări sunt de natură tehnică, dar mă pot «lăuda» cu ceva experienţă şi în domeniul traducerilor medicale sau comerciale. La început, am lucrat pentru modica sumă de 4 lei pagina, pentru traducerile în regim normal, şi 6 lei pagina pentru «urgenţe». După doi ani de «muncă în folosul comunităţii», mi-am întrerupt colaborarea cu birourile de traduceri din Craiova şi am început să lucrez cu cei din Bucureşti, unde munceam de două ori mai puţin, pentru un preţ cât de cât decent, asigurându-mi independenţa financiară mult visată. Nu ştiu dacă satisfacţia muncii de traducător este direct proporţională cu volumul de muncă depus sau cu nopţile pierdute în faţa calculatorului. Trebuie să recunosc însă că, datorită acestei activităţi, îmi pot asigura un trai decent“, încheie traducătoarea din limba lui Goethe.

Acum e vară, acum e toamnă

Fără experienţă, fără prea multe informaţii despre piaţă, fără să-ţi cunoşti ritmul de lucru şi calităţile, accepţi aproape orice. „Te trezeşti cu autorizaţia de traducător în mână şi nu ştii dacă să renunţi la serviciul stabil (cât poate fi el de stabil în România) şi să te apuci de ceva care sună tentant din povestirile altora“, spune Elvira Tănăsescu. A pornit cu teama în suflet. Că nu va primi banii, că nu va face faţă termenelor-limită. Zile întregi, nopţi nedormite, weekenduri care nu erau weekenduri, vacanţe de o zi sau două. Aproape toţi ştiu ce-nseamnă. „Poate suntem invidiaţi de unii că stăm pe un scaun, dăm din degete şi ne intră bani în cont, însă există şi latura mai întunecată a acestei activităţi, pe care puţini o cunosc. Te uiţi pe geam, e soare şi verdeaţă, iar atunci când ieşi din casă nici nu ştii când au căzut frunzele copacilor şi de ce ai ieşit în cămaşă, când afară e zăpadă. Da, poate exagerez, dar în faţa unui calculator cam aşa zboară timpul“, mai spune Elvira. Vorbeşte apoi de usturimea din ochi care nu este de la vreo alergie, de durerea din ceafă care nu e provocată de dormitul cu gâtul strâmb, de picioarele care se umflă deşi nu are probleme cu rinichii…

6 lei „urgenţa“

Oana a început să lucreze ca traducător prin anul IV de facultate. „Era foarte mult de muncă şi, totuşi, eram foarte prost plătită. Pentru că nu eram traducător autorizat, trebuia să mă mulţumesc cu ce mi se dădea de lucru, de obicei acte care nu necesitau legalizare sau lucrări mai voluminoase pe care le refuzau ceilalţi. La început primeam 40.000 de lei vechi (4 lei - n.r.) pentru o pagină făcută în regim normal (de pe o zi pe alta) şi 60.000 de lei vechi (6 lei - n.r.) pentru paginile «la urgenţă». Partea cea mai neplăcută era că urgenţele veneau când te aşteptai mai puţin sau când îţi era lumea mai dragă, şi îţi dădeau tot programul peste cap. Dar ce conta? Eram traducător, nu?“. După ce a căpătat experienţă şi a obţinut autorizaţia, s-a-ndreptat spre birourile din Bucureşti. De-acolo, veneau câte 10 lei pe pagină, în regim normal. Era un pas mare înainte, pentru că lucra aproape pe jumătate, câştigând aceiaşi bani. În timp ce în Bucureşti preţul unei pagini traduse în sau din franceză/engleză este 20-25 de lei, în Craiova este de cel mult 15 lei. În Capitală, un traducător din provincie este plătit cu 10 lei pagina (adică 2.000 de semne), maximum 15. „Oricum, munca depusă este foarte prost plătită şi nu spun asta pentru că sunt şi eu traducător“, continuă Oana. „Celor care cred că o traducere se face bătând din palme şi că 10 lei este prea mult pentru o pagină, le propun următorul experiment: să scrie la calculator 2.000 de semne, să vadă cât durează această operaţiune şi apoi să îşi imagineze că acel text trebuie procesat, gândit şi redat într-o limbă străină...“.

Fără Craiova

Mai puţin de jumătate. Atât primeşte traducătorul din suma percepută de firma de traduceri unui client. Cu mult mai puţin decât ştampila, semnătura şi câteva rânduri standard ale unui notar public care întocmeşte o legalizare. În Craiova, lucrurile lâncezesc. Începătorii se vând pe puţin, cei cu experienţă caută din ce în ce mai mult agenţiile din Bucureşti sau din străinătate, unde sistemul de plată este mult diferit. „Comisia Europeană şi Parlamentul European folosesc foarte mult serviciile prestate de traducători, în special serviciile celor din statele care au aderat de curând la UE“, spune Oana. „Preţul este de 0,035 eurocenţi pe cuvânt. O pagină, care are aproximativ 300 de cuvinte, poate şi mai mult, este plătită cu cel puţin 10 euro“. Triplu. Aceeaşi muncă, dar plătită de trei ori mai mult. „Poate ar trebui să ieşim din «bârlog» şi să ne facem auziţi, pentru că traducătorii nu sunt secretare. Ar trebui priviţi la fel ca avocaţii sau notarii. Ar trebui să avem acelaşi statut cu aceştia în societate. Dar, probabil, vor veni mereu din urmă traducători mai slabi, care vor face ca imaginea «traducătoare-secretară» să persiste...“.

„Tarifele practicate de Curtea de Apel Bruxelles sunt următoarele: ora de interpretare - 44,04 euro pentru română-franceză, tarif de weekend - dublu, tarif de noapte - dublu, pagina de tradus - 20,51 euro, tarif de urgenţă - dublu“.

Vezi sursa.

Romania, promovata la Frankfurt printr-o brosura cu traduceri aberante

Participarea Romaniei la Targul de Carte de la Frankfurt, unul dintre evenimentele culturale de top in Europa, a cuprins, pe langa prezentari si intalniri cu scriitorii, distribuirea de brosuri de promovare redactate haotic, intr-o engleza aberanta si cu o punctuatie ce incurca intelegerea textelor.

Brosura in cauza, un catalog care a costat 30.000 de euro, a fost intitulata "Romania - Land of Culture", insa, din paginile ce ar fi trebuit sa sustina aceasta titulatura, cititorul are sanse mici sa inteleaga mare lucru.

Redam ad literam un fragment din prezentarea facuta scriitorului Mircea Cartarescu, intr-un haos de cuvinte, ani, virgule si majuscule. "He published the following books: headlight, windows, pictures, poems, book romaneasca, 1980, Poems of love, Cartea Romaneasca, Bucharest, 1982, All, poems, book romaneasca, 1984; dream (in the next editions of Nostalgia) stories, Cartea Romaneasca, Bucharest, 1989, Humanitas, Bucharest, 1993 (translated into French, German, Italian, Swedish, Norwegian, Spanish, Hungarian, English and Slovenian), Levant, epic poem, Cartea Romaneasca, Bucharest, 1990, Humanitas, Bucharest, 1998; dream chimera, critical study, Litear, Bucharest, 1991, transvestite, Roman...".

In acest fel au fost redactate si tiparite toate prezentarile autorilor, cu termenul "roman" tradus "roman", in loc de "novel", "transvestite" pentru "Travesti" ori "Cinema to me at home" pentru "Cinema la mine acasa".

Aberatiile din traducere sunt, uneori, cel putin hilare.

Despre scriitoarea Ioana Ieronim, de plida, aflam ca "a citit engleza si apoi a lucrat pentru Editurile Enciclopedice din Bucuresti pentru multi ani" ("she read English and then worked for the Encyclopaedic Publishing Houses in Bucharest for many years"). Iar despre Robert Serban se scrie ca "he debuted in 1994 with a volume of poetry naturally exaggerate", in conditiile in care verbul "a debuta" nu se traduce nicidecum in engleza asa cum au facut-o realizatorii brosurii. Pe langa "poetry naturally exaggerate", in prezentare se mai spune ca Serban scrie stiri, aceasta activitate fiindu-i rasplatita cu premii si... "cuvinte".


Despre ...Revolutia Timisoarei si a Bucurestiului

Daca, totusi, curiozitatea cititorilor nu dispare dupa primele pagini, ei se pot bucura, spre finalul prezentarii, de o scurta istorie a Bucurestiului, in care, insa, sensurile sunt aproape imposibil de descifrat din pricina haosului semantic si gramatical. Astfel, se pare ca "revolutia Timisoarei si Bucurestiului" este unul din evenimentele cele mai mediatizate care au marcat caderea totalitarismului in Europa, iar de atunci Romania si-a regasit democratia, pe care o cauta inca din Evul Mediu.

De asemenea, tara noastra este profund europeana datorita latinitatii sale ("deeply European through its Latinity"), dar si o punte spirituala intre Orient si Occident. Bucurestiul, singura capitala din lume agresata in vreme de pace ("the only capital city in the world whose patrimony had ever been aggressed during peacetime, between the dictatorship years: '70s -'80s of the last century"), este plina de amprementele artei, de la post-bizantinism la cubism, dupa cum mai scrie in prezentare.

Ana Andreescu, consilier in Ministerul Culturii si unul dintre coordonatorii proiectului, spune ca responsabilitatea pentru catalog apartine Centrului Cultural Sala Palatului, care a coordonat si finantat acest demers, chiar daca aceasta institutie este subordonata ministerului. "Trageti-l la raspundere pe directorul Salii Palatului, ei au facut brosurile", a declarat Andreescu.

Standul Romaniei la Frankfurt, asigurat de Ministerul Culturii si organizat in parteneriat cu Centrul Cultural Sala Palatului, a beneficiat de o suprafata generoasa - 140 de metri patrati, care a permis amenajarea unui loc de lectura si intalniri ale scriitorilor si editorilor cu cititori si omologi straini. Reprezentantii ministerului, Ana Andreescu si Ioan Matei, au oferit celor prezenti informatiile solicitate despre industria cartii din Romania, iar pe o plasma au fost proiectate, pe toata durata evenimentului, documentare si imagini cu George Enescu, Constantin Brancusi, familia regala, scriitori si Bucurestiul interbelic.


Personalul de la standuri nu prea cunostea limbi straine

Potrivit unor vizitatori prezenti la Targul de Carte de la Frankfurt, standul Romaniei a fost destul de atractiv si reprezentativ, insa personalul care ar fi trebuit sa dea informatii nu prea avea cunostinte de limbi straine. "Arata chiar bine (despre stand - n.r.). Era programata si o discutie cu Cartarescu si traducatorii lui, iar pe o plasma se proiectau imagini din arhiva nationala de film, din perioada 1912-1914. Cei care puteau oferi informatii, insa, se uitau si ei la proiectie cand a venit un domn sa intrebe, in engleza, cu cine de la standul Romaniei se poate discuta. Ei ii spuneau, in romana, , si se uitau la el asteptand sa plece", suna impresiile pe acest subiect, postate pe internet.

Revenind la cei 30.000 de euro cheltuiti pe catalogul "Romania - Land of Culture", iata si o posibila concluzie la care au ajuns cei care au redactat textul acestuia: Ultimii 20 de ani sunt doar un fragment de cronologie, insa, pentru viata oamenilor iesiti din noptile totalitarismului, aceasta perioada marcheaza renasterea tarii si regasirea fratilor si verilor din Europa. ("For the long running history, twenty years are only a fragment of cronology, but for the life of a people escaped from the totalitarian nights this period of time marks the renaissance of the country, the finding of the European brothers and cousins once again").

Vezi sursa.

Preţul dorinţei de a traduce (de Marina Vazaca)

După Babel, nevoia practică a oamenilor de a se înţelege unii cu alţii, pentru a face comerţ, pentru a călători, pentru a face război şi apoi pace, a fost însoţită şi de dorinţa lor de a se cunoaşte mai bine. Din această dorinţă, pentru realizarea căreia pătrunderea în alt univers lingvistic este, se ştie, indispensabilă, dar mai ales din nostalgia pierdutei limbi universale s-a născut una dintre cele mai fertile utopii ale modernităţii - aceea a bibliotecii totale, care să cuprindă Cartea, rezultat al traducerii tuturor operelor în toate limbile, într-o reţea infinită. Este utopia fermecată datorită căreia avem cu toţii acces la marile texte ale omenirii, este utopia în care trăim, şi pe care o întreţinem continuînd să traducem. Pentru a înţelege fenomenul atît de viu reprezentat de practica intelectuală a traducerii ar trebui să ne îndreptăm atenţia nu atît spre nevoia şi utilitatea de a traduce, îndeajuns dovedite, cît mai ales spre dorinţa de a traduce. Această dorinţă se află undeva la nivelul dilemei insolvabile fidelitate/trădare pe care se întemeiază traducerea (dilemă asupra căreia s-a glosat enorm), şi constituie însuşi principiul intern de relansare a ei: în absenţa unui etalon care să certifice în absolut calitatea unei traduceri, marea luptă a echivalării de sensuri se va relua necontenit, în numele unui ideal de perfecţiune, desigur, dar şi al nevoii de a adînci cunoaşterea limbii celuilalt şi, pe de altă parte, de a extinde orizontul propriei limbi şi de a-i activa toate resursele.

Textul integral aici.

Legalizarea notariala si sigiliul traducatorului autorizat (de Marian Reicher)

In prezent, operatiunea de efectuare a traducerilor cu caracter oficial este parazitata de o operatiune birocratica absolut inutila, si anume asa-numita "legalizare" a traducerii.

Culmea este ca aceasta operatiune nici macar nu este prevazuta de textul legii (este prevazuta de legea nr. 36/1995, ceea ce este cu totul altceva, pentru ca legea nr. 36/1995 stipuleaza posibilitatea si modalitatea concreta de legalizare a semnaturii traducatorului, si nu obligativitatea acestei legalizari.

De altfel, legea nr. 36/1995 este anterioara legii nr. 178/1997, deci dintr-o perioada cand nu exista nici un act normativ care sa reglementeze efectuarea traducerilor cu caracter oficial).

Prin aceasta operatiune, notarul nu certifica traducerea ca atare (neavand nici competenta legala si nici competenta materiala în acest sens), ci certifica doar doua fapte juridice: faptul ca semnatarul traducerii are calitatea de traducator autorizat si faptul ca semnatura de pe traducere ai apartine realmente respectivului traducator autorizat. Atat, si nimic mai mult.

Citeste mai mult.

Ţară, ţară, vrei traducători?

Avem lege europeană şi tocmeală românească: traducătorii autohtoni se plasează la coada UE a drepturilor şi tarifelor, după cum s-a observat pe 4 februarie, într-o dezbatere organizată de Institutul Cervantes. În Spania, tariful mediu pentru o pagină de traducere literară este 12 euro, iar la nivel european (conform unui raport recent al UE), media pe pagina literară tradusă este de 19 euro, ajungând la 31 de euro în ţări precum Norvegia sau la 34 de euro în Anglia. În România, o pagină de traducere literară se plăteşte, în medie, cu 3 euro. Matematica jobului de traducător e destul de simplă: o carte de 250 de pagini primeşte trei luni, să zicem, pentru traducere, al cărei autor încasează, drept urmare, 750 de euro pentru o muncă de un trimestru. Ceea ce înseamnă 250 de euro pe lună, în cazul acestui exemplu.

Continuarea este aici.

De ce nu vor bani traducatorii romani…(de Zully)

Acu ceva vreme scriam despre “de ce n-au bani traducatori romani”, unii mai curajosi au vociferat cit de cit, ca ce altceva a mai ramas de facut si-au inceput sa spuna cu chiu cu vai citeva neplaceri avute cu platile. Ca pina la urma totul se reduce la bani. Deci sa vorbim despre bani, fara sa ni se mai para atit ca ne injosim cind ne cerem drepturile, in realitate avind probleme mai mari decit Casa Scinteii, ca nu pot s-o mai numesc nici pe-asta Casa Presei Libere.

Trebuie sa spun ca nu ma consider mare traducatoare, in sensul ca nu am asa mare experienta in tepe cum au mai-marii si mai-profesionistii intelectuali (pe care ii si invinovatesc fiindca de-a lungul timpului au plecat capatina in fata editorilor si n-au luat pe nimeni de guler nici cind se cerea asta), dar totusi AM DESTULA cit sa nu mai permit nici unui smecher burtos sa transpire de bunavointa cu contractele pe care mi le flutura pe sub nas, ca si cum mi-ar face un bine.

Traducerile-colaborari, adica in afara unei slujbe, facute ca sa mai cistigam un ban… acesta e subiectul fierbinte de azi.

Continuarea aici.

How to conquer new clients (by Tetyana Lavrenchuk)

Internet freelancing in the field of translation is a very special kind of business. It’s not enough to be an excellent translator with globally recognizable diplomas to succeed as a freelancer. You should also have a good grasp of essential marketing tips, you should have the notions of accountancy, be a good negotiator, have excellent computer skiils, know working with CAT tools and have special personal qualities.

Read the rest of the article here.

Professional Translators: an Endangered Species (by Virginie Ségard)

I could also have entitled this book “Saving Translator Human”.
Professional translators know how to define themselves. They know their values. Unfortunately, they are also aware of the imminent threats to their activity. Are they a critically endangered species just like the red wolf or the Siberian tiger?
This work is not meant to blame anyone. It is intended to raise public awareness. Recently, I thought I was writing it with the strength born of despair. However, I finally resolved to complete it because I still dare believe the flickering flame of hope is not yet dying. I wrote it so that my life makes sense again in a world stricken by what seems to be an incurable loss of any public spirit and humanity. Rushing people annoy me and make me feel ill at ease. I am scared by, or rather feel pity for, people who are no longer able – have they ever been, I wonder – to suspend the wild course of their lives for a while to inhale the pleasant fragrance of a flower in spring, contemplate a starry sky on the night of a full moon or listen to a bird’s sweet melody at dawn. Have they ever been able to I wonder? It scares me just to think about it.
This treatise is not only aimed at the professional translator but also and especially at those who threaten him. It is intended to make people outside the professional translation sphere aware of the very nature of this activity. It is also aimed at people working in the translation field who still don’t really know what a translation is, thus turning it into a mere consumer good and delivering a dull speech totally centered on performance and money. Therefore, translation becomes an instrument of profit in a cold environment of manipulation in which the professional translator is scrambling to stay afloat.

Read the rest of the article here.

How to Improve Your Visibility on the Internet (by Arkadi Burkov)

Think global seems to be the buzz phrase in the global village of today. The Internet has become the information hearth of the globalized community, a place uniquely suited to thinking and acting global, and expanding and scaling up your activities accordingly. As a result, visibility becomes very important. A measure of your conspicuous presence on the World Wide Web, it ensures more exposure to prospective customers that increasingly use the Internet to source various services, including multiple varieties of translation.

Read the rest of the article here.