Cum să NU semnezi contractul cu o editură

Sau apucături faine ale unor geambaşi de carte de prin părţi(le noastre)

Zilele trecute un bun prieten îmi face legătura cu o editură care caută traducători. Nu spui cine. Adică nici despre prietenul meu nu mă întind la detalii, semnalând doar că este deasupra posibilităţilor mele să-l elogiez aşa cum merită, cât despre editură (pe care o vom numi de acum Editura, ca să nu încapă confuzii) va fi lesne de priceput pentru cei care vor avea răbdarea să citească până la capăt, că realmente nu sunt motive să-i dezvălui identitatea.

Deci mă caută nenea omul şi-mi dă adresa de mail a Editurii. Aprioric, nu sunt interesat să lucrez du nicio instituţie de genul ăsta, am avut o experienţă prin anii studenţiei care mi-a căzut greu la stomac, şi de aceea prefer să traduc gratuit politică pentru Palestina, lacrima mea, sau teologie pentru Introducere-la-Islam, sau metafizică pentru Projet René Guénon, decât să fac anticameră şi să mi se explice verzi şi uscate. Aşa că nu. Dar recunosc că mai am un motiv să fiu greţos: plata. Traducătorii autorizaţi de Ministerul Justiţiei câştigă adesea mai mult decât cei care lucrează pentru edituri. Şi muncesc ceva mai puţin (cu excepţia situaţiilor când muncesc mai mult, fireşte).

Aşa că, în ceea ce mă priveşte, mi-am organizat activitatea după principiul « totul sau cotul ». Traduc certificate de naştere şi sentinţe de divorţ ca să am ce băga în oală, dar mă răzbun dezinteresat cu analize politice, şi cu scrisorile şeicilor sufiţi (deşi, mă rog, umblă vorba că pentru traducerile axate pe Orientul Mijlociu mi-ar fi tras Hamas un robinet cu petrol palestinian drept pe sub Mediterana până la mine în casă, dar nu e sigur, se fac cercetari...).

Însă cum n-am pretenţia să-mi export priorităţile, hai să transmit « oportunitatea » mai departe. Ochesc un alt prieten (zice-se că cine n-are prieteni să şi-i cumpere, dar eu spun că-i fals, eu nu mi-aş vinde niciunul, deci dacă nu-i ofertă la ce bun să fie cerere ?), deci mă orientez la un prieten numai bun de traducător. Profesor de engleză şi doctorand în istorie (n-am încredere în traducătorii care rămân exclusiv literaţi). Se înţelege că nici numele lui nu-l voi face public, aşa că-i vom spune M & M. N-are experienţă, dar are potenţial. Pricepe (ceea ce nu mă miră), şi o contactează pe tanti Miţa Biciclista de la Editură. Primeşte un test, şi-l trimite cu


Misiva 1 :

Stimată tanti,

Aceasta este versiunea mea după fragmentul trimis de dv. pentru traducere. Parantezele conţin posibile alternative ale unor cuvinte sau expresii (aşadar, lăsând libertatea alegerii finale la atitudinea redactorului). Nu am fost sigur dacă termenul "touché" ar trebui tradus sau nu, dar... Sperând că rezultatele au fost satisfăcătoare, în ciuda paragrafului relativ dificil de la începutul textului, aştept părerea dumneavoastră sinceră.

O seară plăcută în continuare,
M & M

Aici îl bombănesc cu cruzime pe M & M, şi-i explic anumite cestiuni legate de teoria traducerilor. Nu le repet, că sigur le ştiţi. Primeşte răspuns


Misiva 2 :

Stimate Domn,

Rezultatele au fost satisfacatoare si, de aceea, am vrea sa incepem o colaborare cu dvs., pentru traducerea cartii din care era si fragmentul pe care vi l-am transmis.
Pentru aceasta va trebui sa incheiam un contract. In general lucram cu o plata de 2 euro/ pagina de 2000 de semne.

Daca traducerea necesita o corectura ampla, plata se va diminua in functie de procentul traducerii ce a trebuit refacută.

Daca, in pricipiu, sunteti de acord cu aceste conditii, va transmit un draft de contract si cartea in format electronic.

Asteptam cu interes raspunsul dvs.
Tanti Miţa Biciclista


Mnoa, iar conclav pe mess (what a mess!) cu M & M, plata nu-i grozavă, dar tu eşti începător, aşa e, până să fii împărat ştergi podelele cu Mr. Muscolo, 2000 de semne e cam mult (regula fiind cam 1600), îmi amintesc acum că n-am pus problema dacă semnele astea conţin şi spaţiile, sau nu, că şi acolo e o fracţie care s-ar putea adăuga/scădea. Dar stai aşa, nu mişca, adică nu pricep, cum s-ar putea ca traducerea să necesite o corectură amplă ? Eu ştiu că traducerea e ca o pâine, ori e bună, ori e ghiulea. Când e bună poate fi integrală, sau cu cartofi, sau chiar şi cu unt şi cu dulceaţă. Când e rea, e letală şi basta. Aşa că anglofonul M & M mai comite şi ca doar nu-l durea la Enter


Misiva 3

Bună seara!

Desigur că sunt de acord, dar am o întrebare/nedumerire: în corectură amplă sunt incluse şi alternativele de traducere pe care le-am lăsat în text (am înţeles că ar fi trebuit să mă decid la una singură...)? În orice caz, având la dispoziţie întreaga carte, voi putea urmări mai uşor firul narativ, stilul autorului etc.
Pentru alte detalii (dacă nu vor fi incluse în contract) vom mai lua legătura.

Cu respect,
M & M

Tanti Miţa călărea bicicleta omonimă, chestie care o acapara fara rest, aşa că se face că nu-l aude, dar în schimb îi trimite


Misiva 4

Buna dimineata,

Va transmit atasat draftul de contract, pe care vă rugăm sa îl completaţi cu datele dvs.

In contract am lasat un termen predare de două luni. Il considerati rezonabil?
Va trimit, de asemenea, si textul carţii - in jur de 200 de pagini de 2000 de semne.

Asteptam contractul prin e-mail, impreuna cu adresa pe care sa vi-l transmitem semnat si stampilat de noi, pentru ca mai apoi sa ne returnati un exemplat semnat de dvs.

Tanti Miţa Biciclista

Iată şi contractul, care ar fi o beleţe dacă n-ar fi o belea :


Contract (logic, nu? – nota bloggerului)

Între Editura bla-bla-bla, pe de o parte şi……………., domiciliat/ă în ……………….., legitimat/ă cu CI seria … nr. ………, eliberat la data……… de Poliţia ……, numit/ă Traducătorul/area, pe de altă parte, se încheie următorul contract:

1. Traducătorul va traduce din limba engleză în limba română lucrarea:

Bla-Bla-Bla (de tata ei)

2. Traducerea lucrării mai sus amintite va fi integrală şi va fi făcută cu fidelitate şi acurateţe, fără nici o abreviere, adăugire sau schimbare în text.

3. Editura va plăti Traducătorului suma de 2 EURO/ pagina de 2.000 de semne a traducerii în limba română. Plata va fi făcută la o lună după apariţia cărţii.

4. Traducătorul va traduce lucrarea în termen de două luni de la data semnării contractului şi a primirii materialului. Traducătorul va anunţa Editura prin e mail imediat ce va primi materialul pentru tradus.

5. Dacă Traducătorul nu va respecta termenul de predare de mai sus, ea va accepta diminuarea sumei pe care o are de primit cu 1% pe zi; dacă Editura nu va respecta termenul de plată de la pct. 3, va accepta majorarea sumei pe care o are de plătit cu 1% pe zi.

6. În cazul în care, la confruntare-redactare, se constată că traducerea nu poate fi folosită decât într-o anumită măsură, Traducătorul va accepta ca plata să i se facă numai în limita procentului din traducere care a putut fi folosit.

7. Contractul este încheiat cu respectarea legilor în vigoare în România. Orice litigiu legat de acest contract se va rezolva la Tribunalul sectorului xxx, Localitate.

Prezentul contract a fost încheiat la data de ………… în două exemplare, cu aceeaşi valabilitate.

Fain, nu?

M & M nu este (încă) traducător, dar cu certitudine de la mama lui încoace nici tâmpit n-a fost. Asta pe de o parte e bine, dar e şi rău, adică s-ar putea să nu devină niciodată traducător, dacă soarta se încăpăţânează să-i pregătească un bulan la 6/49, însă tâmpit – nicio şansă. Aşa că redactează


Misiva 5

Stimată Tanti,

Am citit atent contractul şi am câteva nedumeriri, care trebuie clarificate înainte de semnarea oricărei forme:

La punctul 3, nu sunt sigur ce semnificaţie are "apariţia cărţii". Când e în planul editorial şi unde anume va apărea?

Mai ales punctul 6 mă intrigă, însă: cine stabileşte "procentul" în care traducerea va fi folosită? Ce înseamnă procentul respectiv, iar la proba pe care am tradus-o "satisfăcător" (?!) care a fost procentajul folosibil?

Termenul de predare l-aş prefera de 75 de zile, mai degrabă, deoarece nu mai am nicio vacanţă până atunci, iar pentru garantarea calităţii unei traduceri literare, e absolut necesar să lecturez mai întâi cartea, apoi să o traduc...

Dacă îmi puteţi explica aspectele de mai sus cât mai repede, vom putea începe colaborarea imediat.

O seară bună şi un week-end plăcut,

M & M

Moment în care bănuiesc că ori tanti Miţa a avut pană la toate cele opt roti ale biciletei, ori a căzut şi şi-a rupt pitpalac într-un copac, după cum eufemistic se exprima cineva prin clasa a treia. Mulţumită tehnicii moderne, trimite (tra-la-la, ne apropiem de final)


Misiva 6

Stimate Domn,

In urma unei noi verificari a traducerii, raspunsul a fosr negativ, intrucat procentajul utilizat din traducere ar fi insemnat o remunerare sub 2 euro/pag.
Va transmit atasat traducerea cu comentariile de rigoare.

Ne pare rau pentru timpul pe care l-ati alocat acestei probe.


La sfârşitul acestui schimb epistolar reciproc avantajos şi absolut simetric, avem un translator-to-be care aşteaptă întrunirea configuraţiei stelare benefică pentru debutul lui. Şi mai avem o Editură-în-căutare-eterna-de-traducători, vai, ce trist este totul. Revenim însă la contract, că asta ne roade pe noi cel mai tare, cum se poate redacta o “înţelegere” în care cineva să aibă absolut toate drepturile, în vreme ce partea cealaltă să nu aibă decât “drepturile” la muncă, la punctualitate şi la calitate intelectuală.

M & M a sintetizat foarte bine: el are un termen de predare a lucrării, în vreme ce Editura nu se obligă să-l plătească într-un termen evaluabil. “Când apare cartea” poate fi peste 6 luni, peste 1 an, peste 10 ani sau niciodată. La rigoare, dacă Editura decide să se treacă pe Sven Hassel şi pe Sandra Brown, M & M nu va mai fi plătit, şi nu are nicio şansă să-şi obţină onorariul în urma unui arbitraj judiciar. La calende, deci...

Ar mai fi şi problema “corecturii” traducerii. M & M a văzut corecturile făcute de Editură, şi n-a fost de acord cu ele. Eu pun problema altfel: traducerea este un act personal de creaţie intelectuală, protejat de copyright; dacă admitem că cineva poate interveni asupra ei, atunci cui îi mai aparţin drepturile? Vorbim de co-traducători aici? Ce rost are să-i trimiţi unui traducător un test, ca mai apoi să-l avertizezi că cineva îi va corecta lucrarea? Eu zic că o traducere este ori bună (şi poate fi în multe feluri bună), ori proastă. Dacă e bună, e susceptibil să fie semnată şi publicată ca atare. Dacă e proastă, merge la coş, basta! (ultimul cuvânt e din italiană, vă rog să remarcaţi dezinvoltura cu care l-am folosit).

E remarcabil faptul că în contractul transmis de Editură nu scrie nimic despre copyright, şi această omisiune este de două ori semnificativă. Normal că nu se mai pune problema de drepturi intelectuale în momentul în care cineva are voie să intervină peste textul tău şi să înlocuiască “zăpadă” cu “nea” sau cu “omăt” – pentru că aşa sună mai bine. Numai că în cazul unei reeditări, traducătorul nu are bază să fie remunerat din nou, după cum se practică peste tot în lumea civilizată (inclusiv în România). Editura îşi adjudecă de facto ceea ce sub nicio formă nu poate primi fără un acord al părţilor.

Asta-i tot. Ar trebui să fiu genial să găsesc un final fericit la tărăşenia asta. Nici măcar nu mă străduiesc.