Vino în grupul traducătorilor!

Haide şi tu în grupul "traducatori", pentru traducători

Powered by us.groups.yahoo.com

miercuri, 7 aprilie 2010

Din seria "Colaborări cu tupeu"

S-a discutat de mai multe ori de abuzurile aduse meseriei de traducător, unul fiind "traducerile test", **cam prea lungi**, pe care le solicită, de obicei, birourile de traduceri, traducătorilor. Din cauză că nu suntem organizaţi, că e mare foametea, că nu ne respectăm, pe scurt, din varii motive nestăvilite de legislaţie, mulţi traducători acceptă traduceri test mai lungi de 250-300 de cuvinte, o limită de bun simţ, stabilită nu de mine, ci de alţi traducători, cu mai multă experinţă decât mine (vezi discuţii pe proz.com).


Ultimul mesaj de acest gen pe care l-am primit sună de bun simţ, nah, oamenii vor colaborare.

"Buna ziua,

Kalimera desfasoara o campanie de selectare de noi colaboratori pentru limba engleza.

Daca sunteti interesat(a), va rugam sa returnati testul atasat, in urma caruia putem discuta restul detaliilor privind o eventuala colaborare.

Va multumesc, X-ulescu"


Însă când deschizi documentul, bunul simţ se evaporă la contactul vizual cu pdf-ul.














Răspunsul subsemnatei, nu foarte formal, că nu mi-e stilul:
"Multumesc ca va ganditi la o colaborare cu mine, printre altii. Insa nu va suparati, eu nu fac nicio traducere test mai lunga de 250 de cuvinte. Mi se pare lipsit de bun simt si respect fata de timpul meu si al colegilor sa trimiteti un text atat de lung. Mai mult, exista la mine pe profilul proz.com Sample Translations. Cand cineva vrea sa imi ofere un text spre traducere, platit, poate sa ma testeze rugandu-ma sa ii traduc o fraza, doua, dintre cele mai reprezentative. Altfel, imi pare rau.
Toate cele bune,
Sigina-Vera POP "

Cred că domnul care mi-a scris a suferit un blocaj motor, fiindcă i-a sărit în ajutor un alt coleg, să "mă pună la punct elegant" pe mine, "nonconformista". Ca să vedeţi ce vreau să zic.

Răspunsul colegului dânsului:

"Stimata domnisoara,

Va rog sa recititi cu atentie emailul transmis de catre colegul meu, in care se precizeaza clar: Daca sunteti interesat(a),

Spre deosebire de dvs., restul traducatorilor vizati au acceptat acest test sau macar l-au refuzat politicos, fara aprecieri inutile.

Lipsa de bun simt pe care o reclamati atat de indignata rezida, se pare, in partea dvs.

Ne pare sincer rau ca v-am deranjat.

Va dorim succes in activitatea dvs. de traducator.

O zi cat mai frumoasa," X-ulescu


Oh, scuzaţi că am îndrăznit să aduc aceste aprecieri "inutile". Este clar că habar nu aveau despre vorbesc. Sau nu îi interesează. Adică, eu am reacţionat anormal. Ce înseamnă "normal", logic vorbind? Normal înseamnă în acord cu o normă. Faptul că alţi traducători au acceptat mâc nu mă încălzeşte, iar faptul că alţi traducători au gândit doar şi au spus doar "nu, mulţumesc", nici atât. Aşa se face că anormalul la noi e "normal", fiindcă e promovat de mulţi traducători împotriva lor înşişi.




3 comentarii:

mariabalasa.blogspot.com spunea...

Discuţia aceasta tinde să se repete la infinit şi cred că e bine s- o repetăm până când lucrurile se vor schimba în favoarea traducătorului. Aşa îmi spun eu totdeauna.

Dacă tot m- aţi incitat şi dacă tot vreau să repet genul acesta de discuţii, vă relatez şi eu o întâmplare.

Anul trecut, după ce a fost o asemenea discuţie mai lunguţă între traducători, am primit o ofertă de traducere, cu test de traducere, ceea ce nu mai primisem până atunci. Eu dintotdeauna am crezut că prezumţia de profesionalism şi bună intenţie pe care o conferă diploma şi experienţa ar cam fi îndeajuns pentru a nu recurge la astfel de probe...

Primesc aşadar probă de traducere. O povestioară pentru copii, deci beletristică, un text cam o jumătate de pagină. M- a prins aici, că era un text pe care mi- aş fi dorit mult să- l fac. Îl fac aşadar, mi se spune: e ok, ne place. Şi urmează condiţiile contractuale, care arătau că ar trebui să lucrez cam pe degeaba.
Textul îl dădusem cu atenţionare că drepturile asupra traducerii îmi aparţin în exclusivitate.
Dacă însă cărticica avea 15- 20 de povestioare care au fost date la tot atâţia traducători, cu siguranţă că s- a alcătuit şi cărticica. Şi dacă o găsesc, pot eu să fac ceva? Până la urmă are sens? Şi dacă aş avea timpul şi nervii să caut editura, să fac proces ( pe banii mei) , cu o floare nu se face primăvară ...
Întâmplarea are, desigur, o doză de umor: iată că e schimbă ceva, dar în folosul cui?

siginutz spunea...

Aşa cred şi eu, trebuie făcute publice chestiunile de genul acesta ***de fiecare data***, cu nume cu tot, că pe blog se poate şi pentru că nu poate să îţi facă nimeni nimic dacă ai spus un adevăr. Ba mai mult, dacă mai au puţin bun simţ tac din gură şi acceptă faptul că ai dreptate, în fond. Dacă se găsesc să comenteze, deocamdată trebuie ignoraţi şi pe cât posibil facem ca tot mai mulţi colegi să ştie să nu lucreze cu ei.

Aceasta postare e doar unul dintre exemple, când eram proaspătă PFA, după ce am terminat LMA-ul am făcut şi eu, ca fraiera, teste de la edituri cunsocute, de pagini întregi ca să mi se spună că nu sunt bune (am rugat dupa aceea sa mi se verifice de catre colegi, erau in regula) sau că "ma mai caută ei". Acuma nu mai stau la poveşti, ba le şi spun pe mail. Nu sunt foarte comoda pentru cei care abuza. Si nu e vorba ca as fi cea mai buna traducatoare de pe Pamant, ca sunt sigura ca nu e asa, dar asta nu tine de cat de bun esti ci de bun simt si respect. In fine.

mariabalasa.blogspot.com spunea...

Voi căuta firma de traduceri în fişierele de corespondenţă, sper să o găsesc şi postez numele şi ce mai trebuie.

Să auzim de mai bine!

Postări populare

Google