Legalizarea notariala si sigiliul traducatorului autorizat (de Marian Reicher)

In prezent, operatiunea de efectuare a traducerilor cu caracter oficial este parazitata de o operatiune birocratica absolut inutila, si anume asa-numita "legalizare" a traducerii.

Culmea este ca aceasta operatiune nici macar nu este prevazuta de textul legii (este prevazuta de legea nr. 36/1995, ceea ce este cu totul altceva, pentru ca legea nr. 36/1995 stipuleaza posibilitatea si modalitatea concreta de legalizare a semnaturii traducatorului, si nu obligativitatea acestei legalizari.

De altfel, legea nr. 36/1995 este anterioara legii nr. 178/1997, deci dintr-o perioada cand nu exista nici un act normativ care sa reglementeze efectuarea traducerilor cu caracter oficial).

Prin aceasta operatiune, notarul nu certifica traducerea ca atare (neavand nici competenta legala si nici competenta materiala în acest sens), ci certifica doar doua fapte juridice: faptul ca semnatarul traducerii are calitatea de traducator autorizat si faptul ca semnatura de pe traducere ai apartine realmente respectivului traducator autorizat. Atat, si nimic mai mult.

Citeste mai mult.