ORDIN Nr. 233/C din 14 februarie 1996 pentru completarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995

ORDIN Nr. 233/C din 14 februarie 1996

pentru completarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995,

adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995

EMITENT: MINISTERUL JUSTIŢIEI

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 37 din 21 februarie 1996


În baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 450/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, având în vedere dispoziţiile art. 8 lit. j), art. 94 şi art. 107 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, precum şi dispoziţiile art. 38 alin. 2 şi art. 102 din regulamentul de punere în aplicare a acestei legi,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

ART. 1

Se aprobă Instrucţiunile privind efectuarea şi legalizarea traducerilor în cadrul activităţii notarilor publici, cuprinse în anexa nr. 1, întocmite în completarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995.

ART. 2

Se aprobă lista, cuprinsă în anexa nr. 2, cu persoanele autorizate sa efectueze traduceri în cadrul activităţii notarilor publici, în şi din limbile menţionate pentru fiecare.

Lista se actualizează anual.

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 3

Traducătorii autorizaţi pentru limbile străine menţionate în anexa nr. 2 pot sa îndeplinească şi activitatea de interpreţi, atât la întocmirea actelor de către notarul public, cat şi în activitatea judiciară, la solicitarea instanţelor judecătoreşti sau a organelor de urmărire penală, în condiţiile legii.

ART. 4

Compartimentul de specialitate notarială din cadrul Ministerului Justiţiei va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin şi va comunica anexa nr. 2 la camerele notarilor publici, curţile de apel, Ministerul Public, precum şi la Ministerul de Interne.

ART. 5

Prezentul ordin înlocuieşte Instrucţiunile nr. 18/J din 15 mai 1961 şi nr. 39/J din 5 august 1961 ale Ministerului Justiţiei, a căror aplicare a încetat la expirarea termenului prevăzut de art. 109 din Legea nr. 36/1995, şi Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.737/C din 20 noiembrie 1995, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

ART. 6

Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, împreună cu anexa nr. 1.


Ministrul justiţiei,

Gavril Iosif Chiuzbaian


ANEXA 1


INSTRUCŢIUNI

privind efectuarea şi legalizarea traducerilor în cadrul activităţii notarilor publici


1. Traducerile de pe înscrisuri din şi în limba româna se efectuează numai de către persoanele autorizate a efectua traduceri, înscrise în lista-anexa nr. 2 la Ordinul ministrului justiţiei nr. 233/C/1996.

2. Autorizarea efectuării traducerilor se acordă în baza cererii persoanei interesate, dacă în urma verificărilor se constată ca îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 38 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.

Cererile însoţite de copii legalizate de pe actele justificative ale calităţii de traducător se depun la registratura Ministerului Justiţiei în cursul ultimului trimestru al anului.

3. Persoanele autorizate sa efectueze traduceri se înscriu într-o evidenta specială care se întocmeşte de către compartimentul de specialitate notarială din cadrul Ministerului Justiţiei.

Înscrierea se face în ordinea aprobării cererilor, numărul de ordine trebuind sa însoţească numele traducătorului în formula: "autorizat cu nr. ......................./....................... ".

Lista cu traducătorii autorizaţi, întocmită pe baza acestei evidente şi care se comunică celor interesaţi, se actualizează în cursul primului trimestru al fiecărui an.

Traducătorii autorizaţi îşi vor dovedi calitatea în baza înştiinţării primite de la Ministerul Justiţiei.

4. Traducătorii autorizaţi pot sa îndeplinească şi activitatea de interpreţi la întocmirea actelor de către notarul public, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 36/1995, precum şi la instanţele judecătoreşti şi la organele de urmărire penală, în condiţiile prevăzute de codurile de procedura civilă şi penală.

5. Traducătorii autorizaţi pot să-şi desfăşoare activitatea fie ca liber-profesionişti, fie ca angajaţi ai unui birou notarial. În calitate de liber-profesionişti, traducătorilor le sunt aplicabile dispoziţiile legale cu privire la calcularea şi plata impozitului pe veniturile realizate din aceasta activitate.

6. Traducerea se poate face fie de pe întregul text al înscrisului, fie de pe părţi determinate din text, cu condiţia ca părţile extrase sa nu denatureze înţelesul integral al înscrisului, făcându-se în acest caz menţiune ca traducerea priveşte un extras. Textul tradus va fi precedat de titulatura:

" Traducere din ............. " (limba sau dialectul) şi va fi urmat de menţiunile:

- traducere solicitată de ................ (parte sau notarul public)

- înregistrat sub nr. ............. din ........................ (din evidenta notarului public sau a traducătorului)."

Când înscrisul prezentat pentru traducere este redactat sau conţine menţiuni în mai multe limbi, în traducere se va preciza, pentru fiecare text ce urmează a fi tradus, limba din care se face traducerea: "Tradus din ............. " (limba sau dialectul).

Când înscrisul prezentat pentru traducere cuprinde şi un text în limba româna, acesta va fi reprodus în cuprinsul traducerii precedat de menţiunea: "Text în limba româna".

7. Traducătorul va refuza efectuarea traducerii în cazul când înscrisul este ilizibil sau conţine ştersături, corecturi, cuvinte tăiate, adăugări ori alte particularităţi privind elemente esenţiale ale înscrisului, dacă acestea nu sunt confirmate prin semnătura şi sigiliul organului care a întocmit înscrisul sau, după caz, prin semnătura părţilor.

Traducerea se poate face totuşi atunci când din însuşi cuprinsul înscrisului reiese ca este vorba de o simplă şi evidenta eroare materială. În acest caz traducătorul va menţiona într-o nota eroarea materială şi modul cum a constatat-o şi a rectificat-o.

8. Traducerea ce se face dintr-o limba străină într-o alta limba străină va fi însoţită şi de o traducere în limba româna, semnată de traducător, pentru ca notarul public sa poată verifica conţinutul înscrisului. Traducerea în limba româna se va păstra la dosar.

9. Traducătorul va reda sensul exact al înscrisului ce se traduce.

Construcţiile gramaticale şi modurile de exprimare proprii limbii din care se face traducerea se vor înlocui cu construcţii şi expresii cu acelaşi sens proprii limbii în care se face traducerea.

Când textul înscrisului ce se traduce este redactat într-un dialect, se vor menţiona atât limba cat şi dialectul din care se face traducerea.

10. Numele de persoane cuprinse în textul înscrisului ce se traduce se vor păstra aşa cum sunt scrise în original transcriindu-se, litera cu litera, atât numele cat şi prenumele, precum şi eventualele porecle.

La cererea expresă a părţii, traducătorul va putea menţiona, într-o nota, echivalentul ortografic sau fonetic al numelui potrivit limbii române sau limbii materne a părţii; în acelaşi mod va putea menţiona corespondentul prenumelui prin traducerea acestuia în limba în care se face traducerea sau în limba maternă a părţii.

11. Denumirile geografice cuprinse în textul înscrisului ce se traduce se vor scrie litera cu litera, afara de cazul în care au un corespondent uzual în limba în care se face traducerea.

Denumirea geografică, schimbată în cursul timpului, va fi redată în traducere cu denumirea din momentul întocmirii înscrisului, iar în nota traducătorului se va trece şi denumirea din momentul efectuării traducerii.

Denumirile organelor de stat, ale asociaţiilor, ale societăţilor comerciale, ale celorlalte persoane juridice etc. vor fi reproduse în limba din care se face traducerea, trecându-se în paranteza sinonimul lor în limba în care se face traducerea.

În actele prezentate în vederea traducerii din limba româna într-o limba străină, denumirile organelor de stat, ale societăţilor comerciale, ale celorlalte persoane juridice etc., redate prin iniţiale sau prescurtări, vor fi traduse fără prescurtări, cel puţin o singură data.

12. Traducerile din limba latină sau transpunerile de înscrisuri dintr-un alfabet vechi în alfabetul actual se fac de către orice notar public sau traducător care are cunoştinţele necesare în aceste domenii.

13. Traducerile vor fi scrise citeţ şi fără ştersături.

Traducerile scrise pe mai multe file vor fi numerotate, capsate, cusute sau broşate, iar pe linia de unire a filelor se va aplica sigiliul notarului public.

14. Traducerile făcute de notarul public autorizat în condiţiile art. 100 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 se vor legaliza prin încheiere, având cuprinsul arătat în anexa nr. 24 a acestui regulament.

15. Traducătorul care a efectuat traducerea o va certifica cu formula prevăzută de art. 102 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995:



"Subsemnatul ..................., traducător autorizat cu nr. ............., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic; în copie legalizată; cu semnătura legalizată, cu data certă; sub semnătura privată, în extras, după caz) în limba .................., care a fost vizat de mine,

Traducător ............., autorizat cu nr. .............".

16. Legalizarea semnăturii traducătorului se face în conformitate cu prevederile art. 103 din regulament, de către notarul public de la oricare birou notarial la care se prezintă traducătorul, după verificarea autorizării sale.

Încheierea de legalizare va avea cuprinsul prevăzut în anexa nr. 23 la Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.

17. Toate menţiunile, certificările şi legalizarile se vor face în limba în care se traduce înscrisul.

18. Traducătorul va prezenta la biroul notarului public care legalizează semnătura sa înscrisul tradus, vizat de el, precum şi traducerea în atâtea exemplare câte sunt necesare părţii, plus unul pentru arhiva notarului public.

19. Notarul public este obligat sa verifice cuprinsul înscrisului tradus şi va refuza legalizarea semnăturii traducătorului dacă textul contravine legii sau bunelor moravuri.

20. Calitatea lucrărilor întocmite de traducătorii autorizaţi va fi verificată şi de către specialişti anume desemnaţi de ministrul justiţiei.

21. Nerespectarea de către traducătorii autorizaţi a dispoziţiilor de mai sus poate avea drept consecinţa retragerea autorizării lor de către ministrul justiţiei.

Notarii publici răspund cu privire la modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile ce le revin din prezentele instrucţiuni, potrivit Legii nr. 36/1995.