De ce este de dorit desfiinţarea SRLurilor la traducerile autorizate (de Ovidiu Jurj Martin)

Am specificat deja în postări anterioare că nu doresc să generalizez, însă am spus de asemenea că, din păcate, modul de lucru ilegal şi imoral, împotriva oricăror norme de etică şi de echitate profesională, la SRLurile de "traduceri autorizate" din România reprezintă mai degrabă regula decât excepţia. În Germania precis e altfel, precis e mai bine; nu ştiu exact, chiar ar fi interesant de ştiut care este situaţia acolo şi cât la sută din preţul de la clientul final îl primeşte traducătorul şi cât ia SRLul.

La noi situaţia este oribilă: SRLurile vor să ia partea leului, mult mai mult decât traducătorii autorizaţi care muncesc efectiv: adică doar 1/3 sau chiar mai rău: 1/4 din preţ vor să îi dea traducătorului şi interpretului autorizat şi partea leului de 1/3 respectiv de 3/4 din preţ iau SRLurile. Eu am lucrat cu SRL care nu era dumper şi care lua 200 ron + TVA pe ora de interpretariat la notariat; deci dacă venea clientul la SRL şi zicea că vrea interpretariat la un act notarial ce urmează a se întocmi, ajungeai la notariat prin SRL. De fiecare dată SRLul trimite la notariatul în cauză unde are loc interpretariatul una din fete, deci din secretare, să taie chitanţa şi factura la client şi să-i ia banii, deci am văzut ce i-a scris în factură şi ce bani i-a luat: de pildă, la un contract de vânzare teren, am stat vreo 2 ore la notariat pt. interpretariat, până au mai schimbat nu ştiu ce, până l-au scos iar la imprimantă etc., până s-a semnat în faţa doamnei notar etc. etc., iar biroul de traduceri a încasat fără jenă 479 ron pe toată tărăşenia. Iar interpretului autorizat nu vor să-i dea decât 50 ron pe oră. Deci ei iau 150 ron pe ora, biroul exploatator, fără să facă nimic. Şi la traduceri este aceeaşi tendinţă: să ia biroul partea leului, aceleaşi rapoarte ca la interpretariat: 1/3 vs. 2/3, respectiv 1/4 vs. 3/4. Cât de fraier trebuie să fii ca să tot înghiţi aşa ceva?! Şi în Germania tot aşa este?

La noi în România, cum ziceam, din păcate sunt foarte puţine SRLuri de "traduceri autorizate" - deci insist: numai la acelea mă refer, nu şi la SRLurile care fac alte tipuri de traduceri - care nu practică toate ticăloşiile de care am scris: concurenţă neloială, dumping, evaziune fiscală şi instigare la evaziune fiscală a colaboratorilor PFA, şantajul de tip mafiot ca aceştia să dea preţul jos etc. Nu neg că există şi oameni cumsecade şi care îşi deschid SRLuri de "traduceri autorizate" fără să aibă intenţia să facă dumping şi să exploateze colaboratorii externi, deci traducătorii autorizaţi PFA. Însă mărul putred strică şi pe cele bune de lângă el, astfel că, în timp, lovindu-se de dumpingul şi alte forme de concurenţă neloială ale samsarilor de pe piaţă, "se dă pe brazdă" şi SRLul care iniţial era cumsecade şi se ticăloşeşte, devine exact ca samsarii dumperi, ca să facă faţă situaţiei şi să rămână cumva pe piaţă, plus că vede că alţii fac nişte chestii ilegale, imorale, groaznice, şi nu păţesc nimic; asta fiindcă legea specială care reglementează profesia; Legea 178/1997, nu prevede şi sancţiuni, de pildă aplicarea prevederilor Codului Penal pt. exercitarea unei profesii fără autorizaţie şi multe alte chestii.

Deci având în vedere că singura formă de eliminare a tuturor ticăloşiilor şi a practicilor ilegale şi imorale din activitatea de efectuare a traducerilor de înscrisuri este eliminarea celor care o practică, este clar de ce este de dorit eliminarea SRLurilor de traduceri.

Nimeni nu neagă că este dificil să ai clienţi proprii şi că e mai bine să îi obţii prin intermediar. Nu împotriva ideii de intermediere suntem, ci a intermediarilor păguboşi, SRLurile de "traduceri autorizate", care plătesc foarte prost pe pagină, atât cele dumpere, cât şi cele care iau preţuri ceva mai mari de la clienţii finali; şi acestea din urmă tot prost îşi plătesc traducătorii, că dacă dumperul le dă la ai lui doar atât, eu de ce să îi învăţ rău pe ai mei? – cam aşa gândesc majoritatea patronilor de SRLuri de "traduceri autorizate". Noi da, vrem să avem intermediari, dar vrem intermedierea avantajoasă a birourilor notarilor publici, care ne plătesc bine şi care lucrează legal, corect şi etic şi cărora nu avem să le reproşăm absolut nimic.

Practic, ce s-a întâmplat? Odată cu SRLurile şi concurenţa neloială a acestora, notariatele au tot pierdut şi pierd clienţi, iar traducătorii autorizaţi, ca să câştige clienţii aceia, au ajuns să accepte să lucreze pe bani mult mai puţini cu SRLurile de traduceri. Deci practic breasla noastră a ajuns din lac în puţ, cum se zice. Ce vrem noi acum e exact invers: să ajungem iarăşi din puţ în lac şi chiar în marea cea mare; cu alte cuvinte, ce ne dorim este să ne întoarcem din nou la notariate, acestea să aibă competenţă exclusivă pe traducerea de înscrisuri, noi să lucrăm numai prin ele, având astfel garanţia că nu va mai exista dumping şi exploatarea omului de câtre om, că vom avea un volum de muncă bun şi un preţ pe pagină mare. Notariatele fiind nişte entităţi noncomerciale, iar notarii publici fiind profesie reglementată şi având onorarii minimale obligatorii pentru toţi membrii profesiei stabilite de UNNPR şi aprobate de MJ, asta este garanţia că nu va exista dumpingul, că preţurile pe pagină nu vor mai fi în cădere liberă, ci se vor opri în minimul din Anexa 4 şi de asemenea asta va duce şi la creşterea în viitor a preţurile pe pagină, indiferent dacă se modifică oficial Anexa 4 sau nu în sensul unei creşteri. La alte activităţi notariale notarii iau de mult, cam de vreun an şi ceva, mai mult decât onorariile minimale. De exemplu: legalizarea unei traduceri costă la din ce în ce mai puţini notari din oraş 17,85 ron (15 ron onorariul minimal + 19% TVA), ci deja în oraş majoritatea notarilor iau 23,80 ron (20 ron + 19% TVA; deci bagă onorariul de 20 ron, nu de 15 ron cât e în anexa cu onorarii). Dacă traducerile de înscrisuri ar încăpea pe mâna lor, ei ar face exact la fel şi la preţurile pe pagină şa traduceri: un timp ar merge la onorariul minimal pt. limbile de largă circulaţie şi mult mai mari pe limbile rare; deci la început onorariul minimal, ca să nu se sperie lumea obişnuită cu nărav de dumperii SRLişti; iar apoi, treptat, ar face ca la legalizare: ar mări preţul pe pagină, iar când piaţa ar ajunge acolo încât ar fi propice să ceară MJului aprobarea prin OMJ a majorării onorariilor notariale, atunci o vor cere şi o vor şi obţine, cum au făcut mereu. Deci cu ei, cu notarii publici, avem şi noi, traducătorii autorizaţi, garantat viitorul nostru şi nu numai că nu vom muri de foame niciunul dintre noi, dar mai mult decât atât: vom ajunge în sfârşit iarăşi să câştigăm decent pe munca noastră, mână în mână cu notarii publici.

BigBen wrote:
Ideea asta cu desfintarea SRL-urilor de traduceri e cu bataie lunga si bine gindita de anumite persoane "bine intentionate"! Dintr-un singur foc se impusca doi iepuri:

1. se scapa de concurenta SRL-urilor

2. se elimina concurenta traducatorilor PFA din localitatile mici care lucrau ieftin in regim de colaborare pentru aceste SRL-uri din orasele mari.


Da, aşa este:

1. Se scapă de concurenţa neloială şi păguboasă a SRLurilor

2. S-ar realiza o relativă uniformizare a preţurilor pe pagină, astfel că peste tot s-ar lucra cam la aceleaşi preţuri, cu foarte mici diferenţe. Astfel, traducătorii autorizaţi din oraşele mari nu ar mai risca să rămână fără muncă din cauza preţurilor ieftine pe care le practică unii traducători autorizaţi din oraşe mici şi de asemenea s-ar elimina şantajul în ambele sensuri, adică traducătorii autorizaţi din oraşele mari nu ar mai putea fi şantajaţi de patronii de SRLuri cu faze de genul: dacă nu laşi la preţ, lucrez cu altcineva din Ţuţuienii din Deal, care are preţuri la jumătate; dacă vrei să îţi dau ţie lucrări, laşi la preţ; şi de asemenea, patronii de SRLuri nu i-ar mai putea şantaja nici pe traducătorii autorizaţi din oraşele mici să lase la preţ cu faze de genul: păi la preţul ăsta găsesc traducător autorizat la 2 paşi de biroul meu, nu lucrez cu tine care eşti la Mama Gaia depărtare, decât dacă laşi la preţ. Practic, acum atât traducătorii din oraşele mari, cât şi colegii din oraşele mici sunt victimele practicilor neloiale ale SRLurilor. Acest lucru s-ar elimina total şi definitiv prin eliminarea SRLurilor din activitatea de traducere de înscrisuri.

3. S-ar mai elimina ceva: munca la distanţă, contrară legislaţiei în vigoare, în special a OMJ 233/C/1996, care prevede clar şi explicit că traducerea trebuie efectuată după un original, care poate fi numai autentic; în copie legalizată; cu semnătură legalizată, cu dată certă; sub semnătură privată. Traducătorul autorizat are obligaţia să vadă oiriginală, să îl refuze dacă are nereguli, tăieturi, ştersături, corecturi fără certificarea că au fost făcute oficial. De asemenea, traducătorul autorizat are obligaţia să vizeze originalul, nu să trimită foi semnate şi ştampilate în alb. Deci s-ar elimina practica asta la limita legalităţii de folosire a închaierilor de legalizare în alb şi a foilor albe doar cu semnătura şi ştampila traducătorului autorizat.

Acuma aşa este, în oraşele mai mici este un volum mai mic de muncă faţă de oraşele mari. Dar e valabilă aceeaşi regulă ca şi în mediul rural: la ţară nu e nici atât volum de muncă pe traduceri autorizate, nici cât în oraşele mici; cum ziceam, profesia aceasta este strâns legată de un anumit mediu propice de dezvoltare: oraşul mare. Dacă vezi că în oraşul mic nu merge treaba bine, ori te muţi într-un oraş mare unde ştii că merge ok, ori te laşi de meserie şi te apuci de altceva care are căutare acolo.

Ideal ar fi nu doar să se lucreze exclusiv prin notariate, ci legea nouă să aibă o prevedere care să interzică traducătorului autorizat să lucreze în afara jurisdicţiei Tribunalului la care este înregistrat, iar notarii publici să nu legalizeze semnătura unui traducător autorizat până nu au verificat dacă autorizaţia acestuia este vizată de Tribunalul competent, deci pe raza căruia se află cu domiciliul. Astfel se înlătură o grămadă de lucruri rele.

Vezi sursa.